Potențialul natural și antropic al Ayers Rock - Uluru

Motivul pentru care am ales sa prezentam atat potentialul natural cat si antropic al acestei atractii turistice este ca cele doua nu pot fi disociate, ca unul capata importanta prin intermediul celuilalt. In plus, in categoria antropicului nu ne vom referi la aspectele umane actuale, ci la cele caracteristice populatiei ancestrale bastinase.

1.Asezare geografica

Aceasta minune a naturii se gaseste amplasata in regiunea denumita “Teritoriile de Nord” sau “Statul aborigenilor” , amplasata in zona centrala a Australiei, in apropiere de orasul Alice Springs . Aceasta regiune cuprinde o vasta portiune din vechiul scut australian .

Stanca Ayers este situata in Marele Podis Vestic, care ocupa cam 50% din suprafata intregii Australii, o regiune de platforma, formata in principal din roci foarte vechi, precambriene; rocile sedimentare mai noi se intalnesc mai mult la periferie, in bazinul Canning si Campia Nallarbor. Marele Podis Vestic este una dintre cele trei compartimente ale Australiei.

Inclinarea generala a podisului, presarat cu dune de nisip, este catre rasarit, spre zona muntilor insulari caledonieni Macdonnell Rangers. Eroziunea a pus in evidenta forme de relief bizare, printre care se numara si stanca Ayers/ Uluru .

Nu departe de Ayers se gaseste Katajita sau Multele Olga.

2.Prezentare generala

Nisipul spulberat de vant a cizelat forma rotunjita, ca o spinare de elefant, a rocii Ayers, care se ridica neasteptat din intinderea plata si arida a Teritoriului de Nord, aproape in inima Australiei. Pentru aborigeni, batrana stanca rosie, cunoscuta ca “Uluru”, a fost dintotdeauna un loc sacru, incarcat de misticism . Numele de Uluru vine de la tribul Uluritdja, care a trait aici . Acest nume inseamna “loc in umbra”; explicatia fiind probabil legata de partea de sud a monolitului, rareori expusa razelor soarelui. In legatura cu aceasta parte umbrita pomenesc legendele despre oamenii Kunia (sarpele carpet) si Ler (sarpele otravitor).

Fata de nord, expusa la soare, denumita de aborigeni “Djindalagul”, este legata in mod special de cultul “Mamei Pamantului” .

Muntele a fost locul de desfasurare al unor manifestari stravechi, unde s-au nascut marile mituri despre stramosii totemici si bogatele legende mitologice , mereu revitalizate de catre tribul Uluritdja prin ceremoniile anuale.

Acum a devenit si un monument national, Ayers Rock fiind unul din cele 300 de rezervatii si sanctuare naturale de aici, unul dintre peisajele unicat ale Australiei si de ce nu ale lumii.

Din 1985, Roca Ayers este inclusa in Parcul National Uluru- Kata Tjupa, ce acopera 1 300 km², aflandu-se in proprietatea si administratia populatiei bastinase.

Pentru ei, zona Uluru este nucleul unor trasee ancestrale, Iwara. Fiecare parte a monolitului, fiecare stei si fiecare intrand are o semnificatie sacra, unele grote, in principal cele de la Mutitjulu si din Defileul Kantju, fiind decorate cu picturi rupestre realizate cu ocru, carbune si cenusa ; acestea sunt asemanatoare cu cele din Spania (de la Altamira) si Sahara (Tassili) .

3.Scurt istoric

Europenii au zarit Stanca Ayers abia pe la 1870, cand doi exploratori, Ernest Giles si William C. Gosse, s-au aventurat in aceasta regiune. Ei au numit monolitul in onoarea lui Sir Henri Ayers, pe atunci prim-ministru al Australiei de Sud .

Ultimii aborigeni care au parasit aceste locuri acum 70 de ani, au lasat in urma grote cu picturi murale si au luat cu ei legende si ritualuri. In timpul care a trecut de la exod, trecatorii ocazionali au reusit sa distruga o parte din “urmele” aborigene, precum si mediul lor inconjurator .

Cel care a inregistrat pentru posteritate informatii privind semnificatia mitologica si bogatele legende ale acestor locuri a fost Bill Harney, de profesie ranger, in anul 1958, ajutat de doi aborigeni.

Popularea acestor teritorii s-a realizat cu dificultate, dovada ca al II-lea mare oras din tinut, cel mai important din regiunea secetoasa, Alice Springs, nu are decat 20 000 de locuitori. Datorita acestui fapt turismul poate intampina dificultati. Un avantaj este faptul ca prin Alice Springs trece vechea axa de circulatie, care face legatura intre nordul si sudul tarii, actualmente modernizata .

4.Cateva referiri asupra climei, vegetatiei si faunei

Climatul din aceste zone este tropical arid, cu unele nuante extreme.

In aceasta zona se inregistreaza precipitatii in jur de 250 de mm/an , aflandu-se in partea sudica, mai secetoasa, a regiunii amintite, fiind supusa unor secete prelungite care pot dura si ani de zile .

Ploile sunt deci rare aici, dar atunci cand cad sunt abundente. Dupa o astfel de furtuna, apa se scurge pe versantii monolitului, pe alocuri foarte abrubti, vergandu-i cu numeroase crestaturi. Apa se acumuleaza in unele crapaturi, dar cea mai mare parte a ei ajunge pe campia inconjuratoare, hranind vegetatia formata di n santal, eucalipti, copaci mulga (o specie de acacia), stejari de desert si palcuri de ierburi. Frunzele aciculare ale stejarilor de desert diminueaza evaporarea apei, iar scoarta lor groasa, ca de pluta, ii fereste de caldura intensa Acest stajar al desertului poarta numele de casuarina si este un adevarat simbol al Australiei. Tipice pentru S-V, C si S Marelui Podis Vestic sunt asociatiile de mulga-scrub (arbusti cu frunze gri-verzui) .Vegetatia de aici este saracacioasa, insa dupa o ploaie se invioreaza rapid, palind inapoi in acelasi ritm. Pe latura sudica a monolitului, iazul Mutitjulu (numit si Maggie Springs) este plin cu apa tot timpul, cu exceptia perioadelor foarte secetoase. Alte cateva oglinzi de apa rezista saptamani sau chiar luni intregi dar majoritatea seaca rapid.