Alimentația vacilor de lapte în exploatații ecologice

Producția ecologică este un sistem global de gestiune agricolă și de producție alimentară care combină cele mai bune practici de mediu, un nivel înalt de biodiversitate, conservarea resurselor naturale, aplicarea unor standard înalte privind bunăstarea animalelor și o metodă de producție care respectă preferințele anumitor consumatori pentru produse obținute cu ajutorul unor substanțe şi procese naturale. Astfel, metoda de producție ecologică joacă un dublu rol social, deoarece, pe de o parte, alimentează o piață specifică ce răspunde cererii consumatorilor de produse ecologice, iar, pe de altă parte, furnizează bunuri publice, contribuind la protecția mediului

și la bunăstarea animalelor, precum și la dezvoltarea rurală.

Segmentul pe care îl ocupă sectorul agriculturii ecologice este în creștere în majoritatea statelor membre. Se remarcă îndeosebi creșterea cererii consumatorilor. Este posibil ca reformele recente din cadrul politicii agricole comune, care pun accent pe orientarea producției în funcție de piață și pe furnizarea de produse de calitate pentru a satisface cerințele consumatorilor, să stimuleze în continuare piața produselor ecologice. În acest context, legislația aplicabilă producției ecologice joacă un rol din ce în ce mai important în cadrul politicii agricole și este strâns legată de evoluția piețelor agricole.

Obiective

Producția ecologică urmărește atingerea următoarelor obiective generale:

(a) stabilirea unui sistem durabil de gestionare a agriculturii, care:

(i) respectă sistemele și ciclurile naturii și menține și ameliorează sănătatea solului, a apei, a plantelor și a animalelor și echilibrul dintre acestea;

(ii) contribuie la un înalt nivel de biodiversitate;

(iii) utilizează în mod responsabil energia și resursele naturale precum apa, solul, materia organică și aerul;

(iv) respectă standarde înalte de bunăstare a animalelor și, în special, satisface nevoile comportamentale specific speciilor;

Principii generale

Producția ecologică se bazează pe următoarele principii:

(a) proiectarea și gestionarea adecvată a proceselor biologice, pe baza unor sisteme ecologice care utilizează resurse naturale interne sistemului, prin metode care:

(i) utilizează organisme vii și metode de producție mecanice;

(ii) practică producția vegetală și animalieră sau practică acvacultura cu respectarea principiului exploatării durabile a resurselor pentru pescuit;

(iii) exclud utilizarea de OMG-uri și produse realizate din sau prin OMG-uri, cu excepția produselor medicale veterinare;

(iv) se bazează pe evaluarea riscurilor și pe utilizarea de măsuri de precauție și prevenție, după caz;

(b) limitarea utilizării de materii prime externe. Atunci când materii prime externe sunt necesare sau în absența practicilor și a metodelor corespunzătoare de gestiune menționate la litera (a), acestea se limitează la:

(i) materii prime produse ecologic;

(ii) substanțe naturale sau derivate din cele naturale;

(iii) îngrășăminte minerale cu solubilitate scăzută;

(c) limitarea strictă a utilizării de materii prime chimice de sinteză la cazurile excepționale în care:

(i) nu există practicile corespunzătoare de gestiune; și

(ii) materiile prime externe menționate la litera (b) nu sunt disponibile pe piață; sau

(iii) utilizarea materiilor prime externe menționate la litera

(b) contribuie la un impact inacceptabil asupra mediului;

Norme aplicabile producției animaliere

(1) Pe lângă normele agricole generale stabilite în articolul 11, producției animaliere ecologice i se aplică următoarele norme:

(a) în privința originii animalelor:

(i) efectivele de animale crescute în mod ecologic se nasc și sunt crescute în exploatații ecologice;

(ii) în scopuri de reproducere pot fi aduse în exploatații, în condiții speciale, animale care nu au fost crescute în mod ecologic. Astfel de animale și produsele acestora pot fi considerate ca fiind ecologice după respectarea perioadei de conversie menționate la articolul 17 alineatul (1) litera (c);

(iii) efectivele de animale existente în exploatație la începutul perioadei de conversie și produsele acestora pot fi considerate ecologice după respectarea perioadei

de conversie menționate la articolul 17 alineatul (1) litera (c);

(b) în privința practicilor de creștere și a condițiilor de adăpostire:

(i) personalul de îngrijire dispune de cunoștințele de bază și de aptitudinile necesare în ceea ce privește nevoile de sănătate și bunăstare ale animalelor;

(ii) practicile de creștere, inclusiv densitatea efectivelor, precum și condițiile de adăpostire satisfac atât nevoile de dezvoltare, cât și cele fiziologice și etologice ale

animalelor;

(iii) animalele au acces permanent la zone în aer liber, de preferință pășuni, ori de câte ori condițiile meteorologice și starea solului permit acest lucru, cu excepția

cazurilor în care se impun restricții și obligații legate de protecția sănătății umane și animale în temeiul legislației comunitare;

(iv) efectivele se limitează în vederea reducerii la minimum a suprapășunatului, a tasării solului, a eroziunii sau a poluării cauzate de animale sau de răspândirea îngrășămintelor de origine animală.