Pedologie - Lista tipurilor de sol din jud Vaslui

INTRODUCERE

Din punct de vedere geomorfologic teritoriul studiat se află situat în Depresiunea Vaslui (Bârladului superior), parte componentă a Podișului Central Moldovenesc, ce se încadrează în Podișul Bârladului.

Depresiunea Vaslui (Bârladului superior), este o subunitate destul de întinsă, fără limite tranșante cu un relief format din coline sculpturale, având altitudini sub 300 m. Culmile teșite separate de văi largi, coboară domol spre axul văii Bârladului superior și mai ales către “piața de adunare a apelor” din zona orașului Vaslui.

Variația factorilor pedogenetici și a condițiilor de solificare au dus la o mare diversificare a învelișului de sol. Astfel clima, reprezentând un complex de fenomene cum ar fi: precipitațiile, temperatura, radiația globală, umezeala relativă, evapotranspirația acționează direct și indirect în formarea și evoluția tipurilor de sol.

De asemenea relieful, care prin altitudinea sa variată, fragmentarea și energia sa, varietatea tipologică a formelor și expozițiilor diferite, introduce o mare diversitate în condițiile de pedogeneză influențând evoluția solurilor.

Rocile atât de variate ca textură și compoziție granulometrică contribuie la diversificarea tipurilor de sol în subtipuri și alte categorii de rang taxonomic inferior sau chiar la apariția unor soluri specifice intrazonale.

Apele freatice și stagnante de suprafață imprimă anumite particularități formării, evoluției, alcătuirii și proprietăților solului.

LISTA UNITATILOR DE SOL

În perimetrul Vaslui au fost identificate un număr de 7 tipuri de sol grupate în următoarele clase:

I. CLASA PROTISOLURILOR include soluri variate în curs de formare ale căror profile nu prezintă caractere morfologice suficient conturate (soluri care au orizont A sau O sub 20 cm grosime urmat de rocă sau alt material parental) pentru a putea fi încadrate la unul din tipurile de sol evoluate.

Ocupă în teritoriu suprafața de 1974,63 ha, ceea ce reprezintă 45,07 % din suprafața cartată.

a. Regosoluri - RS - s-au format pe materiale alterate, neconsolidate sau slab consolidate, fin granulate. Morfologia profilului este de tip A-C, fără alte orizonturi de diagnostic decât Ao. Dezvoltarea profilului este minimă ca urmare a vârstei tinere sau pedogenezei lente.

Morfologia regosolurilor este determinată de natura materialului parental și de climă.

Capacitatea slabă de reținere a apei și permeabilitatea ridicată generează o mare sensibilitate a solurilor la secetă.

Regosolurile din zona Vaslui sunt folosite mai ales ca pășuni.

Ocupă în teritoriu suprafața de 440,39 ha (10,05%) fiind incluse unitățile de sol: 1; 2; 3; 4; 5. Regosolurile sunt răspândite în întreg teritoriu ocupând în general versanții moderat și puternic înclinați.

b. Aluviosoluri - AS - s-au format pe depozite fluviatile recente adesea stratificate.

Morfologia profilului este de tip A-C, structura lipsește sau este slabă. Gleizarea este un proces frecvent, fiind întâlnită la partea inferioară a profilului.

Textura aluvisolurilor depinde de cea a materialelor parentale și diferă pe profil în raport cu alternanța stratificațiilor specifice depozitelor aluviale. Insușirile fizice și hidrofizice sunt foarte variate în raport cu textura.

Prezintă conținut moderat de humus, sunt nelevigate, adesea cu carbonat de calciu de la suprafață, reacția este slab alcalină și aprovizionare cu elemente nutritive moderată. Fertilitatea lor depinde mai puțin de stadiu de evoluție. Sunt utilizate frecvent prin cultivarea unei game diverse de plante sau pentru pășunat.

În teritoriu ocupă unitățile de sol: 6; 7; 8; 9; 10; 11; 12; 13; 14; 15; 16; 17; 18 cu o suprafață de 1534,24 ha (35,02%).

II. CLASA CERNISOLURILOR cuprinde soluri profund humifere de culoare închisă bine structurate fiind soluri cu un orizont A molic (Am) continuat cu orizont intermediar (AC, AB, Bv, Bt) având în parte superioară culori închise. Sunt soluri cu acumulări de materie organică, saturate în baze a căror formare este considerată specifică zonelor de silvostepă.

Cernisolurile cuprind soluri cu cel mai ridicat nivel de fertilitate, specifice zonelor cu relief plan și slab înclinate. Asigură producții mari de cereale, leguminoase, plante tehnice, rădăcinoase și plante furajiere. Ocupă o suprafață de 1882,37 ha (42,96%) și cuprinde următoarele tipuri de sol:

- cernoziomuri

- faeoziomuri

a. Cernoziomuri - CZ - sunt soluri cu orizont A molic, orizont intermediar (AC, Bv, Bt) cu culori mai deschise, orizont C calcic sau concentrări de pudră friabilă de carbonați secundari în primii 125 cm. Sunt soluri a căror răspândire este practic asociată depozitelor relativ recente, bogate în carbonați cum sunt: loessurile, depozitele loessoide, depozite nisipoase, alături de un relief acumulativ tânăr, covor vegetal ierbos și condiții climatice reprezentate printr-un bilanț radiativ ridicat, evapotranspirație cu valori mari și precipitații moderate. Reprezintă zonele cele mai fertile ale teritoriului cercetat.

În teritoriu ocupă suprafața de ha 1349,92 (30,81%), respectiv unitățile de sol: 19; 20; 21; 22; 23; 24; 25; 26; 27; 28; 29; 30; 31; 32.

b. Faeoziomuri - FZ - sunt soluri formate în condiții relativ apropiate cernoziomurilor, materiale parentale asemănătoare, dar de regulă mai puțin carbonatice și un regim climatic ceva mai umed și o vegetație specifică zonelor de silvostepă.

Spre deosebire de cernoziomuri, carbonații de calciu lipsesc din profilul de sol, însă levigarea nu este atât de puternică încât să îndepărteze complet bazele, ceea ce este demonstrat de saturația în baze ridicată și o activitate biologică intensă, fapt ce determină formarea unui orizont mediu profund bogat în humus. În general se întâlnesc în asociere cu cernoziomurile.

Morfologic prezintă următoarea succesiune de orizonturi: Am, orizont intermediar Bt, Bv, AC și orizont Cca care poate să apară la adâncimi mai mari de 125 cm. Orizontul de bioacumulare este brun închis la culoare și are grosimi de 30 - 40 cm sau chiar mai mult. Activitatea biologică este foarte intensă. Urmează un orizont intermediar B (argiloiluvial, cambic) sau AC cu o structură în general prismatică. Sub acest orizont se află un orizont de acumulare a carbonaților de calciu, care apar sub formă de micelii la partea superioară și sub formă de concrețiuni la partea inferioară a acestuia la adâncimi de peste 125 cm. Faeoziomurile sunt predominant lutoase și lut argiloase bogate în humus, moderat sau puternic levigate, cu permeabilitate mijlocie pentru apă și aer, reacție slab alcalină și neutră și aprovizionare bună cu elemente nutritive.

În teritoriu ocupă unitățile de sol: 33; 34; 35; 36; 37; 38; 39; 40; 41 care însumează suprafața de 532,45 ha (12,15%).