Porumbul

Porumbul (semitimpuriu)

Importanta culturii

Porumbul (Zea mays L) este una din cele mai valoroase plante cultivate datorita productivitatii foarte ridicate si multiplelor intrebuintari a produselor sale in alimentatia oamenilor, in zootehnie si in industrie.

Boabele (care contin in medie 10% proteine 7% substante extractive ne azotate, 4% grasime 2%, celuloza 1%, cenusa 13% apa), sunt folosite cu precadere ca nutret concentrat in alimentatia tuturor categoriilor de animale. Ele sunt utilizate in larga masura si in alimentatia oamenilor sub forme variate (mamaliga, turta, porumb fiert si copt, floricele, fulgi etc,) precum si ca materie prima pentru importante industrii (a amidonului, glucozei, alcoolului si uleiului), de la care raman reziduuri (tarate, turte, sroturi, borhoturi,) folosite in furajarea animalelor.

Tulpinile (coceni ) si frunzele ramase dupa recoltat se folosesc in hrana animalelor sau la fabricarea celulozei, iar panusile sunt utilizare pentru confectionarea la diverse impletiturii si ambalaje.

In afara de porumb cultivat pentru boabe o importanta deosebita prezinta si porumbul cultivat ca planta furajera, pentru siloz sau masa verde. Porumbul pentru siloz, recoltat in faza de lapte-ceara, asigura, in comparatie cu alte plante furajere, cea mai mare cantitate de unitati nutritive la hectar si la cel mai scazut cost de productie.

Importanta deosebita a porumbului decurge si din alte avantaje ale culturii lui, da productii foarte mari iar recoltele sunt mai sigure decat, la alte plante fiind rezistent la seceta si avand putine boli si daunatori; poate fi cultivat cu bune rezultate in conditii foarte variate de clima si sol; lasa terenul curat de buruieni si este o buna premergatoare pentru cele mai multe culturi; poate fi cultivat ca a doua cultura dupa plantele cu recoltare timpurie; necesita o cantitate mica de samanta pentru semanat; nu se scutura la recoltare etc.

In tara noastra porumbul cultivat pentru boabe detine, printre celelante culturi, locul cel mai important. Prin suprafata cultivata si prin productiile obisnuite, tara noastra se situeaza in randul tarilor mari cultivatoare de porumb ,ocupand locul intai in Europa si locul opt in lume.

Datorita importantei economice si a conditilor favorabile, porumbul va detine si in continuare un loc preponderent in agricultura tarii noastre.

In tara noastra se cultiva, in prezent numai hibrizi de porumb obtinuti pe baza de linii consagvinizate. In cultura se afla hibrizi (notati pe scurt cu initialele HS) hibrizi dubli (HD) si hibrizi triliniari (HT).

Lucrarile pentru obtinerea hibrizilor dureaza mai multi ani. In primul rand se obtin linii consagvinizate, prin autofecundari dirijate repetate timp de cel putin 5-7 ani.

Prin incrucisare a doua luni consagvinizate rezulta un hibrid simplu, iar din incrucisare a doi hibrizi simpli se obtine un hibrid dublu. Hibrizi triliniari rezulta din incrucisarea unui hibrid simplu o linie consagvinizata.

Hibrizi de porumb sau generalizat in agricultura tuturor taranilor, pentru ca prezinta mari avantaje fata de soiuri. Ei au o productivitate mult mai ridicata ,valorifica mai bine ingrasemintele si apa de irigatie, suporta o densitatea mai mare ,sunt mai rezistenti la seceta, la boli si la daunatori, rezista la cadere, se pot recolta mecanizat deoarece plantele au o crestere uniforma, stiuletii se desprind usor de pe penducul, iar panusile se desfac usor de pe stiulete.

Capacitatea de productie ridicata a hibrizilor se manifesta numai in prima generatie , de aceea samanta hibrida trebuie produsa in fiecare an.

Hibrizi de porumb cultivati in tara noastra au o perioada de vegetatie cuprinsa intre 115 zile (cei mai timpurii) si peste 150 de zile (cei mai tarzii) . In functie de durata vegetatiei, ei se impart in cinci grupe de maturitate, notate cu numere de la 90 la peste 400 (grupele 90, 100, 200, 300, 400), hibrizii din grupa 90 fiind cei mai timpurii, iar cei din grupa 400 cei mai tarzii. Hibrizi se mai clasifica si dupa suma temperaturilor biologic-active (sau ale unitatilor termice) necesare ajungerii la maturitate , adica dupa suma temperaturilor cuprinse intre 10-30 °C (temperaturi la care planta creste), din perioada de la semanat pana la maturitatea hibridului.

Dupa acest criteriu, hibrizii se incadreaza in trei clase de maturitate:

- timpurii, necesitand o suma a unitatilor termice cuprinse intre 801 – 1200 °C;

- mijlocii (1201 – 1400 °C);

- tarzii (1400 – 1600 °C).

Hibrizii din grupele 90 si 100 sunt timpurii, cei din grupa 200 – mijlocii, iar cei din grupele 300 si 400 – tarzii.