Principii și clasificări în analiza plagiatului în România

Conform DEX, ETICA este “disciplina care studiaza principiile morale, originea, dezvoltarea si continutul lor”. Este “stiinta care se ocupa cu studiul teoretic al valorilor conditiei umane din perspectiva principiilor morale si cu rolul lor in viata sociala”. Etimologic etica provine de la cuvintele grecesti Ethos care inseamna primordial, patrie, locuinta, loc natal, obiceiuri, caracter si Ethike care inseamna stiinta cunoasterii. In lucrarea “Etica in Intreprindere”, Antonio Ramirez definea etica ca fiind stiinta care ne ajuta sa cunoastem omul, comportamentul si societatea in ansamblul ei. Studierea eticii si a integritatii sunt vazute ca si doua valori importante puse in discutie pentru a determina schimbari in ceea ce priveste modul de viata si de a influenta comportamente sociale pozitive ale oamenilor. Citind cele trei teorii care stau la baza imoralitatii: teoria deontologica, teoria utilitarista si teoria virtutii putem concluziona ca cele trei elemente esentiale care stau la baza existentei umane sunt: adevarul, dreptatea si iubirea. Prin adevar, se inlatura elementele imorale care stau la baza comportamentelor negative. Prin adevar, omul dovedeste curaj, iar prin iubire dovedeste solidaritate,compasiune si intelegere. La baza muncii de cercetare se afla o varietate de principii etice: onestitate, obiectivitate, integritate, prudenta, sinceritate, respect pentru proprietatea intelectuala, pentru colegi, confidentialitate etc. Cea mai des intalmita abatere a muncii de cercetare este plagiatul.

Conform DEX, Plagiatul este „A-ți însuși, a copia totul sau parțial, ideile, operele etc., cuiva, prezentânu-le drept creații personale; a comite un furt literar, artistic sau științific”.

NORMELE JURIDICE oferă o altă definiție . Astfel, plagiatul „expunerea într-o operă scrisă sau comunicări orale, inclusiv format electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstrații, date, ipoteze, rezultate ori metode științifice extrase din opere scrise, inclusiv format electronic, ale altor autori fără a menționa acest lucru și fără a face trimitere la sursele originale”.

Termenul “plagiare” provine din latinescul “plagiarius”- “cel care fura si revinde sclavii altuia”, derivate din “plagium”-“delictul comis de plagiator”. Din punct de vedere moral plagiatul poate produce dereglari in ceea ce priveste convietuirea prin respectarea regulilor de respect si buna conduita. Social putem spune ca plagiatul este un curent care s-a raspandit in masa asupra societatii, personalitatii si dezvoltarii mentale ale indivizilor. Din punct de vedere cultural, plagiatul este o actiune care distruge originalitatea unui document pentru ca se modifica structura lexicala a unui cuvant sau a unei idei prin atribuirea acestuia in diferite scopuri. Plagiatul poate avea un impact negativ asupra functiilor gandirii fiind o actiune de copiere, scopul fiind acela de atribuire a meritelor necuvenite, astfel creierul nu mai stocheaza informatii noi si nu mai cauta solutii si ipoteze.

Plagiatul muncii intelectuale reprezintă utilizara ideilor despre cum se desfășoară un proces, rezultatele acestuia sau documentația despre cum s-a desfășurat munca, nu efortul în sine, pentru că asta ar însemna să se repete tot procesul din nou. Când vorbim despre plagiat, este important să analizăm valoarea a ceea ce a fost copiat, maniera în care a fost plagiat, gradul de daune aduse prin actul de a plagia și câștigurile pe care plagiatorul le are. Ghidul Harvard (2014) pentru utilizarea resurselor oferă o clasificare pe șase tipuri de plagiat:

- Plagiatul verbatim (copy-paste sau clonă) - se întâlnește atunci când scriitorul copiază cuvânt cu cuvânt conținutul altei persoane;

- Plagiatul mozaic - apare atunci când se copiază părți din unul sau mai multe documente, când se schimbă anumite cuvinte/fraze/expresii fără a parafraza sau cita corespunzător sursa;

- Parafrazarea neadecvata - apare atunci când cuvintele proprii nu sunt folosite pentru a presenta informația sau când textul este foarte similar cu sursa orginală, fără a fi citat în mod corespunzător;

- Parafrazarea fără citare - apare atunci când un autor prezintă în cuvintele sale ideile altui autor, fără a cita sursa originală;

- Citarea fără menționarea sursei - se întâlnește atunci când un scriitor utilizează ghilimelele, dar nu citează sursa originală;

- Utilizarea materialelor din munca altui student - apare atunci când un student folosește idei care au fost discutate în cadrul unui grup și nu citează studentul sau grupul într-o notă de subsol.