Resursa de sol și importanța ei pentru economia românească

Optimizarea lucrarilor solului pentru mentinerea unei bunestari a acestuia

Agricultura trebuie să-și asume responsabilitatea protecției solului și a altor resurse ale mediului înconjurător pe care le poate degrada. Fără nicio îndoială, producerea hranei depinde de numeroși factori, dar calitatea terenului și implicit a solului sunt hotărâtoare.

populația globului este în continuă creștere, apreciind că până în 2050 se va ajunge la 9 miliarde locuitori, iar pe de alta, suprafața arabilă productivă este în continuă scădere, ajungând doar la 0,10 ha/persoană

Agricultura durabilă are ca obiective majore optimizarea productivității, și în același

timp conservarea resurselor naturale de bază. Aceasta înseamnă că, în sistemele de producție

agricolă se va păstra echilibrul între inputuri și outputuri, între investiții și beneficii, în condițiile

asigurării calității mediului înconjurător și ale promovării, în ansamblu, a unei economii

durabile.

Creșterea nivelului de productivitate a solului, și în același timp păstrarea unui mediu

înconjurător sănătos, sunt două concepte compatibile, în ciuda percepției promovate până de

curând, care susținea că sunt în “conflict”.

Această dilemă a fost generată, la început, în principal, de utilizarea în agricultură a îngrășămintelor chimice în cantități exagerate pentru asigurarea unor recolte mari și mai ieftine, care în același timp, a condus la grave consecințe asupra echilibrului diferitelor elemente din sol, determinând degradarea altor resurse ale mediului înconjurător, cu precădere calitatea apelor de suprafață și de adâncime. Intensificarea mecanizării însă, ca și în cazul fertilizării excesive, a determinat apariția acelei stări „conflictuale” între efectele pozitive imediate ale afânării și mobilizării excesive a solului și efectele negative pe termen lung.

În aceste condiții, dintre cele mai răspândite procese negative menționăm:

-mișcarea și levigarea în adâncime a nutrienților și a altor compuși chimici determinând contaminarea resurselor freatice, translocarea lor din sol în masa vegetativă, și de aici în întregul lanț trofic;

creșterea excesivă a stării de compactitate a solului, a excesului de apă de suprafață și a riscului erozional;

creșetrea emisiilor din sol conducând la degradarea și încălzirea globală a atmosferei.

Nu poate fi neglijată nici influența negativă a sistemului tehnologic agricol asupra modificării și reducerii biodiversității datorată modului excesiv de afânare a solului, eliminării resturilor vegetale de la suprafață, fertilizării minerale excesive, scăderii conținutului și degradării materiei organice din sol.