Stresul Hidric la plante

INTRODUCERE

Producția vegetală este tot mai intens afectată de factorii de stres biotic și abiotic. Având în vedere că populația Globului este în creștere zi de zi, fiind estimat să ajungă la 9 miliarde până în anul 2050, este de o importanță vitală găsirea unor soluții pentru eliminarea cauzelor ce conduc la scăderea randamentelor producțiilor.

Principalele cauze ce duc la o scădere de până la 70 % a producției agricole sunt factorii de stres abiotic precum salinitatea, seceta și temperaturile foarte ridicate sau foarte scăzute. Temperaturile au crescut, în ultimul deceniu, din cauza schimbărilor climatice globale.

Organismele vii sunt incapabile să controleze factorii de mediu, astfel, majoritatea, au dezvoltat mecanisme de evitare (organismele cu mobilitate) sau de adaptare (organismele lipsite de mobilitate) a acestor tipuri de stres. În cazul plantelor, strategiile de adaptare dezvoltate sunt supuse proceselor biochimice, fiziologice și moleculare. Activarea genică la stimuli de mediu joacă un rol important în adaptarea plantelor la condiții adverse și favorizează apariția de proteine specifice.

Fig.1. Teren afectat de seceta

CAPITOLUL I. SECETA. NOȚIUNI INTRODUCTIVE

1.1. Ce este seceta?

Conform DEX seceta are următoarea definiție: insuficiență a umidității solului și a atmosferei față de valorile minimale necesare creșterii și dezvoltării normale a plantelor (cultivate).

Seceta este un fenomen meteorologic care se produce în natură și care se manifestă prin lipsa ploilor, prin apariția maselor de aer uscate și a arșiței. Seceta este dăunătoare plantelor și în special culturilor agricole, prin scăderea recoltelor și reducerea suprafețelor agricole, și poate provoca pierderi de vieți omenești și pagube materiale.

Seceta poate fi clasificată ca:

- secetă climatică: apare atunci când lipsa completă a precipitațiilor persistă pe o perioadă mai lungă de timp sau când precipitațiile cad în cantități foarte mici;

- secetă agricolă: apare atunci când există o cantitate insuficientă de apă necesară agriculturii (provenită din precipitații sau ape freatice);

- secetă hidrogeologică apare atunci când scade substanțial nivelul pânzei de ape freatice (rezervorul de apă subteran), nivelul apelor curgătoare sau al celor stătătoare.

Cauzele care au dus la apariția secetei sunt evidentiate atât prin modificările intervenite în circulația generală a atmosferei, determinate de manifestarea efectului de seră, cât și de anumite cauze antropice, defrișări necontrolate sau modificări de peisaj cu efecte negative asupra mediului și a resursei de apă a Pământului, dar și prin degradarea solului.

Efectele secetei asupra populației sunt scăderea producției agricole, creșterea prețurilor, creșterea ratei inflației, reducerea stării nutriționale a populației, îmbolnăviri, criza energetică.

Africa este se pare cel mai secetos loc de pe Pământ. Aici, cam două treimi din uscat este afectat periodic de secetă. Regiunea cea mai des predispusa la secetă este Sahelul, situat între Sahara și zonele tropicale din Africa de Vest ți Centrală. Sahelul se întinde din Senegal și Mauritania, prin Mali, Burkina Faso, Ciad si Niger, pana în Sudan.