Stridiile

Introducere

Am ales stridiile drept subiect al cercetării mele datorită faptului că sunt moluşte pe cale de dispariţie efectivul lor actual fiind foarte mult micșorat față de secolul trecut, ele fiind cultivate cu mare grijă în vederea obţinerii stridiilor de consum dar şi pentru obţinerea de perle. Doar 3-4 stridii din 3 tone produc perle perfecte. Datorită cererii din ce în ce mai mari, culturile de perle s-au dezvoltat foarte mult – în culturi, o stridie produce o perlă care arată similar cu una produsă natural în 3-6 ani. Stridiile producătoare de perle nu sunt comestibile.

Un alt atribut al stridiilor este acela ce sunt foarte apreciate din punct de vedere culinar. Stridiile se consumă crude, fierte, prăjite, la cuptor, afumate, murate, la grătar, sau ca ingredient adițional la diverse mâncăruri. Gustul lor unic (o combinație de apă de mare și iod) și aspectul gelatinos le transformă în alimente fie adorate, fie disprețuite. Cu un conținut redus de calorii și efecte afrodiziace, stridiile continuă să fascineze și să fie prezente pe meniurile restaurantelor de lux din toată lumea. Acum considerate o delicatesă, stridiile erau, pe vremuri, mâncarea săracilor. Pescuitul excesiv le-a transformat într-o raritate.

Există mitul consumului de stridii doar în lunile care conțin litera R – adică în toate lunile mai puțin în perioada mai-august, pentru că, datorită căldurii, stridiile se strică foarte repede. La cumpărarea stridiilor proaspete se recomandă atenție sporită și verificarea lor înainte de consum. Pescuitul excesiv al stridiilor a dus la dispariţia a 85% din recifele unde trăiesc acestea, iar în anumite regiuni ale lumii, în special în Europa şi în Statele Unite, aceste moluşte au dispărut aproape în totalitate, se arată într-un studiu publicat, pe 3 februarie, în revista BioScience.

În demersul meu asupra cercetării stridiilor am prezentat descrierea speciei, morfologia, reproducerea şi producerea „seminței” de stridii în mod dirijat dar şi în mod natural, precum şi date despre cerinţele de mediu şi modalităţile de consum.

Descrierea speciei

Denumirea de stridie desemnează o serie de moluște lamelibranhiate, cu cochilia neregulată, unele comestibile, altele care produc perle (și care nu sunt comestibile), care trăiește fixată pe stânci în mările calde și temperate (Ostrea edulis).

Stridiile comestibile fac parte din familia Ostreidae, în timp ce stridiile producătoare de perle (atât cele produse natural, cât și cele de cultură) fac parte din familia Pteriidae.

În Tabelul 1, principalele specii de stridii- denumirea ştiinţifică, numele comun şi procentul consumat:

Denumirea științifică Numele comun Procentul

consumat

Crassostrea gigas Stridia de Pacific 93,7 %

Crassostrea virginica Stridia americană 5,1 %

Crassostrea iredalei Stridia papuc 0,3 %

Ostrea edulis Stridia europeană 0,2 %

Saccostrea glomerata Stridia de Sydney 0,1 %

Crassostrea rhizophorae Stridia de mangrove 0,1 %

Ostrea lutăria Stridia neozeelandeză <0,1 %

Ostrea chilensis Stridia ciliană <0,1 %

Crassostrea gasar Stridia de Gasar <0,1 %

Ostrea conchaphila Stridia Olympia <0,1 %

Crassostrea corteziensis Stridia Cortez <0,1 %

Saccostrea cuccullata Stridia capac <0,1 %

Crassostrea madrasensis Stridia indiană <0,1 %

Crassostrea angulata Stridia portugheză <0,1 %

Tabelul 1

Morfologie externă

Corpul stridiei este o cochilie, ea și cavitatea paleală sunt caracteristice moluștelor. Cochilia poartă popular denumirea de scoică. Ea este o formațiune dură, calcaroasă, principalul rol al cochiliei este de protecție. Ea protejează în întregime animalul și în special masa viscerală şi mai are și rol de schelet extern. Pe cochilie se fixează o parte din musculatura corpului iar forma cochiliei diferă de la un grup de moluște la altul. Deasemenea diferă și gradul ei de dezvoltare. Ea poate fi formată din una, două sau mai multe bucăți.