Afaceri internaționale

Tema nr. 1

Teoria neoclasică a schimbului internaţional demonstrează că liberul schimb generalizat este cea mai important sursă de ameliorare a bunăstării, în raport cu o situaţie de izolare sau cu o situaţie de protecţionism.

Prin intermediul unei mai bune alocări a resurselor productive şi prin exploatrea economiilor de scară, fondatorii Uniunii Europene sperau să obţină un câştig de eficacitate prin integrarea economică. O deschiderea către liberal schimb mondial a fost realizată prin suprimarea barierelor vamale în interiorul uniunii, oferind de asemenea şi posibilitatea creşterii eficacităţii aparatului productive comunitar. Uniunea vamală a permis ameliorarea bunăstării membrilor săi, dar nu şi maximizarea acesteia.

Meritul de a fi elaborat teoria uniunilor vamale îi revine lui Jacob Viener, arătând că apariţia uniunilor vamale poate determina atât apariţia unor efecte pozitive, cât şi negative pentru fluxurile comerciale internaţionale.

Asemenea predecesorilor săi, Viener a trebuit să simplifice realitatea, pornind de la ipoteze extrem de simplificatoare. Ulterior teoria sa a fost completată. În viziunea altor economişti, generalizarea liberului schimb la scară mondială poate duce la realizarea unui “optim economic deplin”, în timp ce, liberalizarea comerţului internaţional numai la scară regională sau subregională, prin crearea de uniuni vamale, la realizarea aşa-zisului “optim de gradul doi”, reprezentând “răul cel mai mic”.

Contribuţia esenţială a lui I.Viener constă în introducerea noţiunilor de “creare” şi “deturnare” de comerţ. Abordarea sa este una statică, care nu ţine cont de reacţiile cererii şi ale ofertei şi nu ia în calcul decât un singur produs, independent de altele.

Crearea de comerţ reprezintă efectul benefic al creării de uniuni vamale. Ea apare în cazul în care o ţară, care producea ineficient un anumit produs (costuri mari), ajunge, ca urmare a apariţiei unei uniuni vamale, să importe produsul respectiv dintr-o ţară membră, în condiţii de eficienţă ridicată. Deoarece produsul nu era importat din afară înainte de crearea uniunii vamale, ţările care nu sunt membre ale acesteia nu sunt afectate.

Prin creare internă de comerţ, Iacob Viner înţelege apariţia de noi fluxuri comerciale în cadrul uniunii vamale, prin care sunt înlocuite sursele mai puţin eficiente cu unele mai avantajoase sub raportul costurilor. Atunci când fluxurile mai puţin eficiente din interiorul uniunii vamale sunt înlocuite cu fluxuri mai eficiente din afară, fenomenul poartă numele de creare externă de comerţ.

Deturnarea de comerţ reprezintă efectul nedorit al apariţiei uniunilor vamale. Apare atunci când o ţară, care importa anterior un produs de la una din ţările rămase în afara spaţiului integraţionist, se reorientează către una din ţările membre, ţară ale cărei produse au devenit eficiente în urma includerii în uniunea vamală. Prin reducerile discriminatorii de taxe vamale, ţările ne-membre pierd pieţe în favoarea unor producători mai puţin eficienţi dintr-o ţară membră, ceea ce duce la reducerea eficienţei la scară mondială, ca urmare a faptului că a apărut o deturnare a comerţului, de la surse care aveau costuri mai reduse spre altele, care au costuri mai mari.

Deturnarea sau devierea sau reorientarea de comerţ reprezintă înlocuirea surselor mai eficiente (sub aspectul costurilor) din afara uniunii vamale cu surse mai puţin eficiente din interior. Acest lucru a devenit posibil prin liberalizarea schimburilor în interiorul uniunii vamale şi instituirea unor măsuri protecţioniste faţă de terţi.

Pentru realizarea unei diferenţieri între caste două concept de creare şi deturnare de comerţ, voi prezenta în continuare un exemplu în care consumatorii olandezi, în urma creării unei uniuni vamale între Olanda şi Germania, vor prefera să achiziţioneze cărucioare germane produse mai eficient.

Olanda Germania SUA

Pretul producatorului 80 70 100

Taxa vamala aplicata 0 20 20

Pretul de vanzare in Olanda 80 90 120

Producătorul cu cele mai ridicate costuri sunt SUA, care nici nu au pătruns pe piaţa olandeză sau germană, unde preţurile sunt mai mici. Prin crearea unei uniuni vamale între Olanda şi Germania, taxele vamale aplicate de olandezi asupra cărucioarelor germane devin zero, consumatorii olandezi preferând aceste cărucioare, de 70 dolari, cărucioarelor locale, de 80 dolari. Între Olanda şi Germania este astfel evident efectul de creare de comerţ; SUA nu au fost afectate negativ de apariţia acestei uniuni vamale, deoarece nici anterior nu aveau în Europa o piaţă de desfacere, deci nu au pierdut nimic.

În exemplul următor este prezentat efectul fenomenului de deturnare de comerţ.

Olanda Germania SUA

Pretul producatorului 100 100 90

Taxa vamala aplicata 0 20 20

Pretul de vanzare in Olanda 120 120 110

Conform datelor din tabel, în perioada t0, când fiecare ţară aplica taxe vamale faţă de terţi, în mod nediscriminatoriu, consumatorii olandezi achiziţionau cărucioare americane ( 110 dolari faţă de 120). În t1, prin crearea uniunii vamale între Olanda şi Germania, producătorii americani pierd piaţa, în faţa bicicletelor germane (100 dolari faţă de 110). Acest lucru înseamnă că producătorul cel mai eficient a fost eliminat de unul mai puţin eficient prin efectul discriminatoriu al taxelor vamale. Se înregistrează astfel o deturnare de comerţ dinspre SUA spre Germania.

În concluzie:

• cele mai bune situaţii de creare comerţ se întâlnesc atunci când cererea de import are o elasticitate ridicată, iar costurile ţărilor membre sunt la fel de joase ca şi în restul lumii;

• situaţiile de deturnare de comerţ se întâlnesc atunci când cererea de import este inelastică, iar costurile în interiorul noii uniuni vamale sunt mai ridicate decât în restul lumii.

Tema nr. 2

Auzim tot mai des dicutându-se despre globalizare. Dar ce este globalizarera? Potrivit specialiştilor în domeniu, globalizarea reprezintă cel mai intens process de transformare social-istorică din istoria omenirii, cea mai mare provocare a secolului al XXI-lea, antrenând într.o direcţie comună întreaga societate umană şi întregul spaţiu corespunzător planetei noastre.

Putem afirma că globalizarea reprezintă ascensiunea interconexiunilor dintre societăţi, astfel încât evenimentele ce au loc într-o anumită parte a lumii influenţează într-o mare măsură oameni şi societăţi aflate la mare distanţă, într-o altă parte a lumii.

Globalizarea înseamnă telecomunicaţii, internet, telefon mobil, televiziune prin satelit, zborul cu avionul. Pe de altă parte, globalizarea poate însemna şi poluare, război, antentate, consum de droguri. Din această cauză, părerile despre glob alizaresunt pro şi contra. Este evident că globalizarea ilustrează destinul implacabil spre care se îndreaptă lumea, un process ireversibil care ne poate afecta pe toţi în egală măsură şi în acelaşă mod. Se poate observa că sute de mii de oameni sunt victimele unor fenomene globale: războiul, revoluţiile din domneiul economic, politic, ştiinţific şi ethnic, intoleranţe ideologice.

Deşi globalizarea are o latură negativă, în special pentru ţările mai puţin dezvoltate, acesta are şi partea ei pozitivă privind la gradul de libertate indivicuală pe care îl oferă, precul şi la accelerarea procesului de inovaţii tehnologice. Globalizarea este un proces amplu şi complex ale carui consecinte pot fi cu greu conturate cu exactitate de analiştii economici.Datorita numarului mare de factori de care globalizarea depinde si prin urmare a multitudinii de evenimente aferente acesteia, ireversibilitatea ei este pactic imposibilă întrucât istoria ne-a demonstrat întotdeauna că lumea nu mai este aceeaşi după un astfel de eveniment cu implicaţii la scara mondiala; ar fi posibilă poate doar o ireversibiliate parţială.

Globalizarea înseamnă “lumea în mişcare”. O mişcare spre dezvoltare şi modernizare continuă. Totodata, globalizarea este un process ireversibil. De ce ireversibil? Pentru că o dată obişnuiţi cu evoluţia continuă, nu am putea renunţa la ea. De exemplu, ireversibilitatea globalizării o putem susţine prin faptul că nu am putea renunţa într-un viitor apropiat la internet, telefon mobil, televiziune, fără ca acest lucru să nu aibă consecinţe asupra noastră.

Fenomenul globalizării nu mai poate fi oprit. Globalizarea este cea care ne duce spre noi etape ale evoluţiei vieţii dacă aceasta s-ar opri, nu am putea evolua. Globalizarea este o realitate probabil ireversibilă şi orice ţară care-şi pregăteşte temeinic viitorul se vede nevoită să interacţioneze cu ea. Ţările în curs de dezvoltare sunt de părere că “cea mai izbitoare asimetrie în procesul globalizării constă în distribuţia inegală a puterii economice în economia mondială”. La aceasta se adaugă dezechilibrele existente chiar între forţele economice internaţionale, cum ar fi liberalizarea financiară rapidă, care a separat finanţarea de comerţul internaţional şi de investiţii şi a dus la volatilitatea crescândă a fluxurilor de capital.

Globalizarea este un proces care lărgeşte cadrele determinate ale schimbării sociale la nivel mondial ca un intreg, trebuie mers dincolo de enumerarea câtorva indicatori de performanta ai societatilor transnationale de comunicaţiile prin sateliţi, o limbă general acceptata, problemele ecologice.