Banca Centrală Europeană și sistemul european al băncilor centrale

1.1. Principii generale

Prin semnarea Tratatului de la Maastricht, s-a decis realizarea Uniunii Economice si Monetare, care se bazeaza pe doua concepte:

- coordonarea politicilor economice nationale si

- existenta unei institutii monetare independente, si anume Sistemul European al Bancilor Centrale (SEBC). Sistemul e independent, el neputând primi instructiuni din partea statelor membre sau a institutiilor comunitare.El a fost constituit formal la data de 1.06.1998 si a început sa functioneze odata cu 1.01.1999.

Sistemul European al Bancii Centrale este compus din:

’ Banca Centrala Euroepana(BCE)

’ Bancile Centrale Nationale (BCN) ale tuturor statelor membre Uniunii Europene indiferent daca acestea au adoptat sau nu moneda unica.

S-au creat doua zone :

a) Eurosistemul- include BCE si Bancile Centrale Nationale ale acelor state membre care au adoptat euro (12 state ale UE).

b) SEBC ce cuprinde Eurosistemul si se extinde pe teritoriul acestuia(15 state membre ale Uniunii Europene

Principiile generale ale SEBC sunt :

1. Federalismul- reprezinta sistemul SEBC si este un sistem de tip federal unde deciziile sunt luate în mod colegial si central în cadrul Bancii Centrale Europene;

2. Independenta -SEBC este independent fata de puterea politica si are patru forme:

- Independenta institutionala - interzice acceptarea de instructiuni ce nu apartin sferei SEBC.

- Independenta personala - decurge din statutul decidentilor.

- Independenta functionala- obligatia de a stapâni inflatia.

- Independenta financiara- provine din capitalul si din resursele proprii ale SEBC-ului.

3. Obiectivul de stabilitate a preturilor;

4. Subsidiaritatea- de unde rezulta metoda de repartitie a competentelor între Uniunea Europeana si statele membre;

5. Transparenta- arata independenta Sistemului European al Bancilor Centrale ; îi confera o obligatie de transparenta vis-a-vis de statele membre;

6. Responsabilitatea în a atinge obiectivele de stabilitate a preturilor pe care Tratatul le-a fixat;

7. Cooperarea în sânul Uniunii Europene ;

8. Comunicarea spre exterior a Bancilor Centrale Europene ;

Sarcinile de baza ale Sistemului European al Bancilor Centrale sunt :

- definirea si implementarea politicii monetare a comunitatii pentru zona euro;

- efectuarea operatiunilor valutare;

- detinerea si administrarea rezervelor valutare oficiale ale tarilor din zona euro;

- promovarea functionarii în bune conditii a sistemelor de plati.

Alte sarcini ale SEBC:

- BCE are dreptul exclusiv de autorizare a emiterii de bancnote in zona euro;

- În cooperare cu bancile centrale nationale, BCE colecteaza informatiile statistice necesare îndeplinirii sarcinilor sale, fie de la autoritatile nationale fie direct de la agentii economici;

- SEBC contribuie la aplicarea adecvata a politicilor elaborate de autoritatile competente în domeniul supravegherii prudentiale a institutiilor de credit si al stabilitatii sistemului financiar;

- BCE coopereaza cu institutiile sau organismele comunitare si cu autoritatile competente din statele membre sau din terte tari si cu organizatiile internationale, având în vedere sarcinile atribuite Eurosistemului.

1.2. Constituirea SEBC

Crearea Uniunii Economice si Monetare a fost un proiect al Uniunii Europene înca de la sfârsitul anilor 1960. În 1969, Summitul European de la Haga transforma UEM într-un obiectiv oficial. Raportul Werner, din 1970, prezenta un plan pentru atingerea obiectivului Uniunii Economice si Monetare, plan ce urma sa se desfasoare într-un interval de 10 ani. Însa, datorita crizelor petroliere, divergentelor de politica economica si slabiciunii dolarului, actiunile de articulare a monedelor nationale într-un soi de “sarpe monetar” au fost limitate la un aranjament în acest sens între Germania, Danemarca si tarile Benelux. În 1979, procesul a fost relansat prin crearea Sistemului Monetar European (SME), ce reprezenta un exemplu nemaiîntâlnit de cooperare în domeniul monetar. Sistemul era construit pe principiul unor rate de schimb stabile dar ajustabile, bazate pe existenta unei serii de rate centrale determinate prin comparatie cu ECU, acesta din urma reprezentând o noua valoare calculata ca medie a monedelor participante. Pâna în momentul negocierii Tratatului de la Maastricht (1990-1991), SME era privit ca un succes atât de catre economisti, cât si de catre politicieni. Volatilitatea ratelor de schimb între monedele europene fusese redusa substantial: între 1979 si 1985 ea ajunsese la jumatatea valorii din perioada 1975 -1979, si a continuat sa se înjumatateasca în perioada 1986 -1989. Scaderea si, în acelasi timp, convergenta dintre rata inflatiei si rata dobânzii pe termen lung au contribuit si ele la succesul SME.