Bibliotecă

În activitatea oricărei biblioteci punctul initial si final este cititorul. Se porneste de la cititor, de la interesele si de la necesitătile lui de lectură pentru a ajunge din nou la el - acelasi si totusi altul, cu un orizont mai bogat de cunoastere, cu un anumit nivel de cultură, cu un gust format pentru o lectură de valoare.

Este firesc, deci, ca bibliotecarul, în mod sistematic, să îsi propună să „descopere" cititorul si să cunoască cerintele de carte ale acestuia.

Comunicarea documentelor sau circulatia acestora reprezintă scopul final al oricărei biblioteci. Acesta este un proces de punere a unui document la dispozitia utilizatorului în acces direct sau indirect, pentru lectură în sală sau pentru împrumut. Procesul de comunicare a documentelor pune în relatie directă bibliotecarul si cititorul.

Bibliotecarul trebuie:

• Să ofere documente pentru toti elevii

• Să ofere acces la cultura si la universul informaţional

• Să ofere informaţii privitoare la colecţii

• Să detină un serviciu de informare si de acces la informaţii

• Să indrume utilizatorii in căutarea documentară independentă

• Să prelucreze informaţii locale

• Să difuzeze cunostinţele de bază privitoare la drepturile utilizatorului de servicii din biblioteca

• Să intre în legatură directă cu serviciile publice locale

• Să ofere servicii de informare

• Să fie un forum de dezbatere pentru activităţile civice

• Să organizeze o reţea de voluntari ,sprijinitori ai bibliotecii

-efortul bibliotecarului trebuie dirijat spre necesitatea ca acesta sa fie cât mai bine informat

- bibliotecarul trebuie să contribuie eficient la informarea, ghidarea şi consilierea utilizatorilor pentru consultarea documentelor necesare şi solicitate .

-îndrumă cititoriul să poată identifica informaţa solicitata să o găsească, să selecteze informatille dorite,

- intervenţia bibliotecarului trebuie sa fie operativă,

- trebuie să permită sugestii din partea cititorilor , constient că şi de activitatea sa depinde succesul lşa învăţătură a elevilor,

O bibliotecă nu este un depozit inert, o comoară îngheţată de valori nebănuite cuprinse sau expuse sistematic în rafturi, un templu babilonic care s-a înălţat de la unicatele manuscriselor, incunabulelor legate în lanţuri pentru a nu fi prădate în Evul Mediu, până la milioanele de exemplare, pe care le numără acum orice mare instituţie similară din lume. O bibliotecă este un templu al lecturii, al discursului în tovărăşia celor mai de seamă spirite ale culturii universale, de la îndepărtata Antichitate până la ultimii contemporani.

Biblioteca trebuie să fie un for de comunicare între cititori şi aceia care creează sau pun în circulaţie cărţile.

Bibliotecarul este un element stimulator, care nu se mărgineşte a fi numai un custode al depozitului de gândire şi artă, ci caută să fie un difuzor al culturii ce sălăşluieşte în incinta instituţiei cărţilor. El este un sacerdot al culturii cărţii şi nu poate fi decât un intelectual foarte informat şi dinamic. El nu este un funcţionar pasiv, ci un factor stimulator, care caută, cu orice prilej, să pună în mişcare cartea. El este un îndrumător al cititorului începător pe care îl poate modela prin sfaturile sale, în procesul evolutiv al lecturii, având mereu în faţa ochilor, poate cea mai cuprinzătoare definiţie a actului magic al lecturii, pe care a dat-o cronicarul român Miron Costin: ...că nu iaste altă mai frumoasă şi mai de folos în toată viaţa omului zăbavă, decât cetitul cărţilor.... Bibliotecarul trebuie să ducă o muncă într-adevăr diferenţiată în raport cu profilul bibliotecii sale şi al cititorilor care o frecventează. Corelând structura fondului de publicaţii cu setea şi necesităţile de lectură ale cititorului, bibliotecarul utilizează cele mai variate modalităţi de activare specifică, totdeauna determinate de voinţa dezvoltării armonioase a personalităţii umane. Aria lui de investigaţie trebuie să fie servită de cele mai moderne metode şi mijloace ale informării, graţie cărora el trebuie să poată pune la îndemâna cititorului ultimul document, ultima cercetare.