Detențiunea pe viață

ISTORIC

Detențiunea pe viață este o pedeapsă principală și reprezintă cea mai severă pedeapsă din legislația penală actuală. Această pedeapsă constă în lipsirea de libertate a condamnatului pentru tot restul vieții lui. Pedeapsa detențiunii pe viață este privativa de libertate ,dar nu cu caracter temporar cum este închisoarea ,ci cu caracter permanent.

Abolirea pedepsei cu moartea și înlocuirea ei cu pedeapsa detențiunii pe viață s-au datorat, pe de o parte, schimbărilor social-politice care au intervenit în țara noastră după evenimentele din decembrie 1989, cât și necesității respectării Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, adoptată de Consiliul Europei la 4 noiembrie 1950, și a Protocolului nr. 6, adoptat la Strasbourg la 28 aprilie 1983, care prevede obligația statelor semnatare de a aboli pedeapsa cu moartea în sistemele lor de drept penal. De asemenea, Protocolul nr. 13, adoptat la Vilnius la 3 mai 2002, a consacrat abolirea pedepsei cu moartea în toate circumstanțele. Detențiunea pe viață a fost introdusă pentru prima dată prin Decretul-lege nr. 6/1990, înlocuind pedeapsa cu moartea.

Spre deosebire de pedeapsa cu moartea, detențiunea pe viață are avantajul că, în cazul unei erori judiciare, aceasta poate fi revocată, adică este reparabilă. De aici și caracterul umanist al pedepselor, conform cu art. 3 din Declarația Universală a Drepturilor Omului:

„Orice ființă umană are dreptul la viață, la libertate și la securitatea persoanei sale".

Detențiunea pe viață a fost introdusă prin Decretul Lege nr.6 din 7 ianuarie 1990 al Consiliul FS N. Aceasta este o pedeapsă principală, prevăzută în Codul Penal art.55 și constă în privarea de libertate pe o perioadă nedeterminată și executată potrivit legii privind executarea pedepselor.

NEAPLICAREA PEDEPSEI DETENȚIUNII PE VIAȚĂ.

1. Conform articolului 55 din Codul Penal, detențiunea pe viață nu va putea fi aplicată dacă infractorul , la data pronunțării hotărârii de condamnare a împlinit vârsta de 65 de ani. În acest caz se aplică o pedeapsă cu închisoarea de 30 de ani și interzicerea unor drepturi pe durata ei maximă.

2. Conform articolului 114 din Codul Penal, pedeapsa detențiunii pe viață nu se aplică nici infractorului minor. Atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detențiunea pe viață, minorului i se va aplica o măsură privativă de libertate.

SITUAȚII DE APLICABILITATE A SANCȚIUNII:

- Conform articolului 189 din Codul Penal, omorul calificat se pedepsește cu detențiunea pe viață;

- Conform articolului 396 din Codul Penal, trădarea prin ajutarea inamicului în timp de război, mai exact în cazul în care un cetățean luptă sau face parte din formații de luptă împotriva statului român sau a aliaților săi se pedepsește cu detențiune pe viață;

- Conform articolului 398 din Codul Penal, infracțiunea de înalta trădare, mai exact faptele prevăzute în art. 394-397, săvârșite de către Președintele României sau de către un alt membru al Consiliului Suprem de Apărare a Țării se pedepsesc cu detențiune pe viață;

- Conform articolului 440 din Codul Penal, se pedepsește cu detențiune pe viață, atentatul contra vieții săvârșit împotriva unei persoane care deține o funcție de demnitate publică, dacă fapta pune în pericol securitatea națională;

- Conform articolului 402 din Codul Penal, atentatul săvârșit contra unei colectivități prin otrăviri în masă, provocare de epidemii sau prin orice alt mijloc, în scopul îngreunării sau împiedicării exercitării puterii de stat, se pedepsește cu detențiune pe viață;

- Conform articolului 408 din Codul Penal, atentatul contra vieții săvârșit împotriva reprezentantului unui stat străin sau altei persoane care se bucură de protecție în conformitate cu convențiile internaționale, aflată în misiune oficială în România, se pedepsește cu detențiune pe viață;

- Conform articolului 421 din Codul Penal, capitularea și mai precis predarea în mâinile inamicului de către comandant a forțelor armate pe care le comandă sau a mijloacelor de luptă necesare pentru purtarea războiului se pedepsește cu detențiune pe viață;

- Conform articolului 422 din Codul Penal, părăsirea câmpului de luptă și refuzul de a acționa în timpul luptei sau săvârșirea altor asemenea fapte ce au drept scop servirea cauzei inamicului se pedepsesc cu detențiune pe viață;

- Conform aticolului 438 din Codul Penal, genocidul săvârșit în scopul distrugerii, în întregime sau în parte a unui grup național, etnic, rasial sau religios, se pedepsește cu detențiunea pe viață.

- Conform articolului 439 din Codul Penal, infracțiunile contra umanității săvârșite în cadrul unui atac generalizat sau sistematic, lansat împotriva unei populații civile se pedepsesc cu detențiunea pe viață;

- Conform articolului 440 din Codul Penal, infracțiunile de război săvârșite în cadrul unui conflict armat, cu sau fără caracter internațional, asupra uneia sau mai multor persoane protejate de dreptul internațional umanitar se pedepsesc cu detețiunea pe viață.