Inovare în Sistemul Militar

NOȚIUNI GENERALE

Inovarea este procesul global de creativitate tehnologicã și comercialã, transferul unei noi idei sau a unui nou concept pânã la stadiul final al unui nou produs, proces sau activitate de servicii acceptate de piațã.

În cadrul inovãrii, așa cum este ea definitã de Shumpeter, se admite cã intrã cinci tipuri de activitãți, anume:

- creerea unui nou produs;

- introducerea unei noi metode de fabricație;

- intrarea pe o piațã nouã (sau creerea unei noi piețe);

- apelarea la o nouã materie primã;

- o nouã organizare a instituției (firmei).

Definiția lui Schumpeter are meritul generalitãții. Este o definiție încurajantã, care ne spune sã facem mereu ceva care sã fie altfel, orice, sã schimbãm continuu, oricât de puțin.

În termenii noii definiții, aducerea noului se subîntelege uneori prin termenul de inovare, sau altfel spus “motorul secret al competitivitãții”.

RELAȚIA „inovare” - „inovaţie” - ”invenţie”:

- „inovare” presupune un proces

-unicitate;

-cercetare;

-finanţare;

-realizare;

-acceptare şi cerere de către clienţi;

-obţinere de profit cât mai repede;

-diseminare;

- „inovaţia” reprezintă un rezultat, fiind finalitatea procesului de inovare;

- ”invenţie” - trebuie să aibă următoarele caracteristici:

-să aibă caracter tehnico-aplicativ;

-să poată fi realizată şi reprodusă;

-să prezinte noutate şi progres faţă de cunoştinţele actuale pe plan mondial.

- Se poate remarca faptul că între cerinţe nu figurează aceea de a fi capabilă să aducă bani, să aibă succes pe piaţă. Această trăsătură o deosebeşte esenţial invenţia de inovare. În schimb, o invenţie trebuie să facă dovada că reprezintă o noutate mondială, ceea ce nu se cere unei inovaţii.

Inovaţia este un proces prin care se realizează produse noi, precum metode şi procese noi.

Prin inovaţii încercăm să obţinem schimbări pozitive, să facem lucruri mai bine.

Inovaţiile pot aduce schimbări semnificative dar, dacă nu sunt menajate acestea pot fi şi negative. În cele mai multe cazuri inovaţiile pot aduce:

- crearea noilor pieţe;

- lansarea noilor produse/servicii;

- reduceri de costuri;

- creşterea calităţii;

- îmbunătăţirea proceselor;

- utilizarea de noi tehnologii;

- introducerea unor proceduri mai eficiente de muncă;

- metode de protecţie și îmbunătăţire a mediului înconjurător.

Este o mare diferenţă între inovaţie şi invenţie dar aceste două sunt puternic conectate. Invenţie înseamnă de a cheltui banii pentru a obţine idei noi. Inovaţie înseamnă a face bani din idei noi. Inventatorul produce idei, inovatorul aplică aceste idei. Firmele au nevoie de amândoi sub același acoperiş.

În primă instanță, termenul „inovație” evocă registrul tehnicii. El pare sinonim cu cel de „invenție”. O expertiză etimologică arată însă altceva.

„Inovație” vine din latinescul innovo, ‐āre, ‐āvi, ‐ātum = „a înnoi”, „a schimba”, în timp ce „invenție” , tot din latină, însă de această dată originea lui este verbul invenio, ‐īre, ‐vēni, ‐ventum = „a găsi”, „a descoperi”.

Invenție și inovație sunt concepte care nu trebuie confundate. Invenția constă în crearea unei noi configurații, compoziții sau materii, dispozitiv sau proces. Invenția este prima apariție a unei noi idei (concept) pentru un nou produs sau proces, în timp ce inovația este prima comercializare a ideii noi. Această idee nouă poate fi o recombinare a unor idei vechi, o schemă care constituie o provocare pentru ordinea prezentă, o formulă sau o abordare unică ce este percepută ca nouă de către persoanele implicate. Inovația vizează o aplicare comercializabilă în practică a unei invenții, o integrare a invenției în practica economico-socială. Dacă invenția este definită ca acțiunea de a imagina, a inventa, a crea ceva nou, sau facultatea de a descoperi ceva, de a crea prin imaginație, inovația se definește (în special în economie) ca întregul proces care continuă de la emergența unei idei pînă la materializarea sa (lansarea noului produs), prin cercetare de piață, dezvoltarea prototipului și primele faze de producție. O invenție nu devine o inovație până ce nu a fost procesată prin activități de producție și marketing și a fost comercializată pe piață. Se consideră că:

Inovația = Idee (invenție) + Comercializare.

Fără comercializarea noilor produse inovative, ideea inovativă nu aduce avantaje pentru întreprindere, nu are valoare economică pentru aceasta. Inovația se caracterizează prin abilitatea de a captura valoare economică din invenție. Inovația trebuie să fie utilă prin contribuția sa la performanțele instituției sau la satisfacerea necesităților persoanelor, în timp ce invenția poate să nu fie aplicată în practică.

O abordare nuanțată a conceptelor de inovație și invenție aparține lui Edward B.Roberts (2007) care consideră că procesul de inovare este compus din două părți:

1) generarea unei idei sau invenții;

2) transformarea acelei idei într-o afacere (business) sau altă aplicație utilă.

Această abordare este tradusă în schematizarea:

Inovația = Invenție + Exploatare

Procesul de invenție implică toate eforturile pentru a crea noi idei și a obține funcționarea acestora, iar procesul de exploatare se referă la eforturile de dezvoltare comercială a ideii sau invenției, aplicarea și transferul acestora, inclusiv focalizarea ideilor sau invențiilor spre obiective specifice, evaluarea acestor obiective, eventual utilizarea pe bază largă, diseminarea și difuzarea rezultatelor bazate pe tehnologie.

Necesitatea inovării constă în modificarea a două medii:

1) mediului natural:

- limitarea/epuizarea unor resurse naturale;

- degradarea mediului;

- modificarea climei;

- scumpirea energiei şi a materiilor prime;

- înnăsprirea legislaţiei.

2) mediului social:

- creşterea populaţiei;

- evoluţia societăţii (societatea bazată pe cunoaştere);

- globalizarea;

- creşterea concurenţei şi accentuarea competiţiei;

- apariția conflictelor și a războaielor moderne.

Rolul inovării este să ofere soluții care să asigure:

-supravieţuirea şi păstrarea poziţiei;

-să facă faţă modificărilor frecvente.