Manualul isihasmului și al dreptei credințe, Tomosul aghioritic

Introducere

Numele Sfântului Grigorie Palama este legat într-un mod indisolubil de mișcarea de reînviere spirituală, ale cărei rădăcini se regăsesc în Sfântul Munte, cunoscută sub numele de isihasm (liniște), respectiv întâlnirea cu Hristos, prin vederea slavei lui Dumnezeu, prin rugăciunea inimii. Sfântului Grigorie Palama s-a născut în anul 1296, la Constantinopol, într-o familie ale cărei origini se regăsesc în Asia Mică. Tatăl său, Constantin, era membru al senatului și consilier intim al împăratului bizantin Andronic II, fiind ales de către împărat și ca dascăl (pedagog) al nepotului său, Andronic al III-lea. La vârsta de 7 ani rămâne orfan de tată și, împreună cu frații săi (doi băieți și două fete), va primi o educație aleasă la palatul imperial al lui Andronic al II-lea Paleologul, atent supravegheat de către mama sa, Vale. Astfel Grigorie, cel mai mare dintre copii, va studia științele profane, respectiv gramatica și retorica, dar și fizica, logica și științele aristotelice, iscusința sa în însușirea acestora fiind recunoscută și de către Teodor Metokites, marele logofat și celebrul scriitor al vremii, in timpul lui Andronic al II-lea.

La vârsta de 21 de ani, respectiv în anul 1317, Grigorie pleacă cu cei doi frați ai săi la Athos, după ce în prealabil instalase într-o mănăstire din Constantinopol pe mama sa și pe cele două surori ale sale. În drumul său, Stântul Grigorie a trecut prin Tracia, s-a oprit să ierneze în muntele Papikion, aflat la granița dintre Tracia și Macedonia, unde existau numeroase mănăstiri. Monahii din acele mănăstiri au avut ocazia să se minuneze de știința, de virtutea și de alesele insușiri ale tânărului Grigorie. Pentru Sfântul Grigorie, lumina pe care o contemplau isihaștii nu era creată, ci o emanație veșnică a divinității, care face legătura între lumea imanentă și Dumnezeirea transcendentă, asemeni harului divin.

Varlaam din Calabria, alcătuiește tratate îndreptate impotriva isihaștilor, intitulate Contra mesalienilor, prin intermediul cărora îi acuza de mesalianism. Ulterior, în octombrie 1340, Varlaam merge de la Salonic la Constantinopol , cerând condamnarea de către un sinod a isihasmului. În aceste condiții, Sfântul Grigorie, alâturi de Isidor din Salonic, va merge la Athos, unde va redacta Tomostul Aghioritic, cu care intenționa să se prezinte în fața sinodului . Acesta era semnat de către conducătorii centrelor monahale din Athos și aprobat de către episcopul Iacob de lerissos, în martie 1341 .

La începutul anului 1359, arhiereul Salonicului, s-a îmbolnăvit grav, trecând la cele veșnice la 13 noiembrie 1359, în vârstă de 63 de ani. În 1368, Biserica din Constantinopol l-a canonizat ca sfânt, declarând în mod oficial învățătura lui ca ortodoxă. Prin Sfântul Grigorie Palama, spiritualitatea ortodoxă isihastă a primit o fundamentare teologică definitivă, ceea ce i-a asigurat continuitatea în toate țările ortodoxe.