Motorul asincron trifazat cu rotorul în scurtcircuit

1. Generalități [1], [5]

Motorul asincron este orice motor de curent alternativ, care la frecvența dată a rețelei, funcționează cu turație variabilă cu sarcina.

Mărimile nominale ale motorului asincron sunt înscrise pe plăcuța indicatoare a mașinii. Ele sunt:

- puterea nominală, adică puterea mecanică utilă la arbore, în kW;

- tensiune nominală, este tensiunea de linie a rețelei trifazate de la care este alimentat motorul, în V;

- curentul nominal de linie, în A;

- schema de conexiuni a înfășurărilor statorice (stea sau triunghi);

- randamentul nominal;

- factorul de putere nominal;

- frecvența nominală de alimentare f, în Hz;

- turația nominală n a rotorului, în rot/min;

- serviciul nominal și gradul de protecție.

2. Simbolizarea motorului asincron trifazat cu rotorul în scurtcircuit [1], [3]

În figura 1 este prezentată simbolizarea motorului asincron trifazat cu rotorul în scurtcircuit.

Figura 1. Simbolizarea motorului asincron trifazat (figură preluată) [3]

Notarea înfășurărilor statorice și rotorice se face conform STAS 3530-71. La înfășurarea statorică trifazată, bornele sunt notate astfel:

- "a" pentru conexiunea în stea;

- "b" pentru conexiunea în triunghi;

- "U", "V", "W", pentru coordoanele de alimentare ce se leagă la borne.

3. Construcția motorului asincron trifazat cu rotorul în scurtcircuit [5], [2]

Principalele elemente constructive ale unui motor asincron trifazat sunt:

- statorul (miez magnetic 1 și înfășurare statorică 3);

- rotorul (miez magnetic 2 și înfășurare rotorică 4);

- alte elemente constructive (arbore 5, rulment 6, carcasa 7, ventilator 8 etc.)

În figura 2 este prezentată construcția motorului asincron trifazat cu rotorul în scurtcircuit.

Figura 2. Construcția motorului asincron trifazat (figură preluată) [2]

Motorul electric asincron trifazat cu rotor în scurtcircuit prezintă două elemente

constructive principale: un inductor prevăzut cu o înfășurare conectată la rețeaua de c.a. și un

indus a cărui înfășurare este cuplată doar magnetic cu înfășurarea inductorului. În construcție

normală inductorul este fix și se numește stator iar indusul, mobil și poartă numele de rotor.

Statorul are ca elemente componente: carcasa din fontă sau aluminiu, scuturi frontale

portlagăr, capac ventilator, miez feromagnetic realizat din tole și o înfășurare

trifazată "distribuită" în crestături. Înfășurarea are "p" perechi de poli, este conectată în stea

sau triunghi și are capetele scoase la o placă de borne dispusă pe carcasă.

Rotorul se compune din: arbore cu unul sau două capete de ieșire, ventilator, miez

magnetic confecționat din tole și o înfășurare de tip ‘colivie’ (în scurtcircuit) realizată din bare

longitudinale dispuse în crestături și scurcircuitate la capete cu două coliere frontale.

Crestăturile rotorice sunt ușor înclinate față de axul de rotație iar numărul lor se alege în așa

fel încât colivia rotorică să poată forma același număr de perechi de poli ca și înfășurarea

statorică.