Particularitățile Tipologice ale Actorilor Relațiilor Politice în Societatea de Tranziție

Anumite genuri de acțiuni, înterprinse în cadrul procesului politic, se produc cu regularitate, fără abateri deosebite, devenind tipice. Acest fapt permite a releva anumite tipuri de actori, cu trăsături, însușiri similare, comune.

Desigur, tipizarea acțiunilor și comportamentelor tranzitorii este o problemă aparte, pe cît de importantă pe atît de dificilă, care nu întotdeauna se supune strict limitelor regularului. În pofida imprevizibilității și contradicțiilor atitudinale, în cadrul tranziției se reprofilează un șir de parametri sociali, politici, psihologici etc, a căror îmbinare, agregare, dă naștere specificului tipologic comportamental, ce determină caracterul și direcțiile formării intereselor sociopolitice, conexiunile lor cu relațiile politice.E vorba de acele comportamente specifice întîlnite într-un grup de țări post comuniste sau chiar de elemente unice, întîlnite cu precădere în una din ele.

Desfășurarea unor procese de realizare a actorilor de autorealizare a potențialului lor concret personificat, prin ritmurile frînte aale tranziției, prin rupturi serioase între declarații și fapte, între diferite sfere ale socialului, precum și alți factori destabilizatori, inclusiv nesociali, produc o influență contradictorie inversă asupra caracterului și naturii tipologice a comportamentului actoricesc. Mediul sociopolitic al tranziției, intereselor divergente ale actorilor, nivelurile lor diferite de cultură politică crează diferite stereotipuri de comportament. De aceea modul de stabilire a trăsăturilor unui sau altui tip politic nu poate fi identic în toate cazurile sau redat prin aceleași dimensiuni și dependențe regulare.

Atunci se pune întrebarea Care ar fi modalitatea de abordare și analiză a tipului politic al actorilor? Dacă am recurge la criteriile subiectivității am idealiza factorul politic. Tipul politic al actorului nu poate exista într-o formă pură doar prin liniamentele de ordin politic. În practica politică sînt de obice, tipuri amalgame, care se caracterizează prin îmbinări de diverse forme. Politologul rus Iliin propune o determinare a tipurilor politice după anumite criterii.

În primul rînd, criteriul somatic(ține de corpul individului), ca factor prin excelență fiziologic, ce reflectă fondul specific material-dispozițional al conduitei omului, inclusiv al celui politic. Conform etologiei (studiul biologic al comportamentului înăscut) în orice organism viu există adaptări filogenice care determină tipul comportamental. În acest context fiecare specie, inclusiv omul politic acumulează în evoluția sa mecanisme înnascute pentru a se adapta situaților create de mediu. Este cunoscut faptul că oamenii, supunîndu-se mediului, inclusiv celui politic de putere, se înclină spre ceva ce există în ei înșiși. Acest ceva poate, sub influența, anumitor factori să se schimbe, sa se transforme, sau chiar să dispară.

Sociobiologia, la fel ca și etologia, analizează comportamentul uman prin factorul adaptivității, ca expresie a constituției genetice a individului, al cărui organism are rostul de a reproduce genele. Putem structura sociobiologicul în 3 tipuri de comportament: primul se bazează pe creșterea puterii de reproducere a indivizilor, al doilea pe comportamentul deliberat față de adversități iar al treilea exprimă comportamentul diferențiat al urmașilor față de părinți. Din aceste tipuri pot fi deduse anumite corelații cu modele culturale și cu cele politice.

Prezintă un anumit interes încercările de a corela constituția organică a individului cu însușirile sale calitative, cu tipurile de temperament și felurite atitudini politice. Corelare directă a tipurilor de organism individual, de temperament și comportament politic, cu toată importanța conceperii ei, este cam problematica, deși influența somaticii asupra politicului, în formă de predispoziție bazică, are element real. Astfel a fost elaborată tipologia temperamentelor: sangvinic, flegmatic, holeric, melancolic- cunoasterea careia este absolut necesara pentru a judeca despre tipul comportamental de lider sau conducător politic.