Cuprins
- Introducere. 1
- 1.Schema de Vaccinare Obligatorie în România. 2
- 2.Eficienta Vaccinării. 4
- 3.Argumente Pro şi Contra Vaccinare. 5
- Concluzii. 6
- Bibliografie. 6
Extras din referat
INTRODUCERE
Am ales să vorbesc despre această temă deoarece vaccinarea reprezintă un subiect de mare interes pentru toate categoriile de oameni, cu atât mai mult în condiţiile actuale de apariţie a unor boli noi şi implicit de apariţie a unor noi vaccinuri. În consecinţă, consider că oamenii ar trebui să fie corect informaţi cu privire la acest subiect, să cunoască care sunt vaccinurile obligatorii recomandate a fi utilizate şi să fie conştienţi de riscurile pe care le poate atrage administrarea sau /neadministrarea unui vaccin.
Vaccinul reprezintă modalitatea de imunizare a organismului uman contra afecţiunilor de natură infecţioasă. Aceasta imunizare este realizată prin injectarea unei cantităţi mici de ser care conţine o bacterie slăbită, un virus care şi-a pierdut virulenţa, o toxină modificată/inofensivă sau o particulă din agentul patogen. Astfel, este stimulat sistemul imunitar care va produce anticorpi specifici protejând organismul de infecţie.
Majoritatea vaccinurilor sunt administrate copiilor mici, dar unele dintre acestea trebuie readministrate de-a lungul vieţii pentru a putea oferi protecţie maximă. Această protecţie se numeşte imunitate. Imunizarea individuală a copiilor ajuta şi la menţinerea unei comunităţi sănătoase. Oamenii care nu au putut fi vaccinaţi vor fi astfel mai puţin expuşi riscului de infectare datorită agenţilor patogeni purtaţi de copiii nevaccinaţi.
Prevenirea maladiilor infecţioase pe calea imunizării este cea mai eficientă contribuţie în sănătatea publică. Imunizarea sistematică a populaţiei facilitează micşorarea semnificativă a morbidităţii cu maladii infecţioase, prevenite prin vaccinare, mortalităţii şi invalidităţii în urma acestor maladii, precum şi micşorarea semnificativă a daunei sociale şi economice cauzate de aceste maladii.
1.Schema de Vaccinare Obligatorie în România
Deşi sunt făcute imunizări încă din perioada primului an de viaţă a unui copil, acestea nu sunt suficiente pentru protecţia lui în următorii ani de şcoală. Imunitatea faţă de difterie, tetanos, tuse convulsivă şi poliomielita poate să dispară în timp. Imunitatea faţă de pojar, varicela şi rubeolă poate să nu apară sau să fie prea scăzută după o singură doza de vaccin. În consecinţă, imunizarea preşcolarilor va duce la creşterea nivelului de anticorpi (substanţe din organism care lupta împotriva bolii) şi realizează protecţia acestora.
Fiecare ţară are elaborat un program naţional de vaccinare care este obligatoriu pentru toată populaţia şi este efectuat gratuit. Programele naţionale de sănătate reprezintă potrivit legii un ansamblu de acţiuni multianuale, organizate în scopul evaluării, prevenirii, tratamentului şi controlului bolilor cu impact major asupra stării de sănătate a populaţiei.[1]
Există şi în România un program naţional de vaccinări obligatorii. Pe lângă acestea se poate face imunizarea ocazională în anumite situaţii epidemiologice (cum ar fi epidemiile de gripă, de hepatita A) sau vaccinarea antirabică în cazul muşcăturilor de câine.
Programul Naţional de Imunizare al României este coordonat de Institutul de Sănătate Publică Bucureşti, prin Centrul pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor Transmisibile(CPCBT), având ca principal obiectiv protejarea sănătăţii populaţiei împotriva principalelor boli preventive prin vaccinare. În vederea stabilirii rezultatelor Programului Naţional de Imunizare se calculează următorii indicatori :
a) Indicatori de rezultate - anual:
- acoperirea vaccinală la nivelul diferitelor categorii de populaţie, la nivel naţional(%)
b) Indicatori fizici - trimestrial:
- număr doze de vaccin estimate a fi achiziţionate centralizat
- număr doze efectiv administrate, pe tip de vaccin şi pe grupe de vârstă –trimestrial
c) Indicatori de eficienţă - trimestrial:
- cost mediu/doză vaccin achiziţionat centralizat
În România, calendarul de vaccinare cuprinde următoarele vaccinuri:
• BCG (profilaxia primară a tuberculozei);
• DTP (vaccin împotriva difteriei, tetanosului şi a tusei convulsive);
• DT (vaccin împotriva difteriei şi tetanosului)
• VPOT (vaccin împotriva poliomielitei);
• HepB (vaccin antihepatita B);
• ROR (vaccin împotriva rujeolei, oreionului şi rubeolei).
Preview document
Conținut arhivă zip
- Vaccinari Obligatorii in Romania.doc