Sistemul Circulator

Sistemul circulator

Inima, considerata ca un organ nobil de aproape toate culturile, nu este sediul sentimentelor. Rolul sau nu este însa mai putin important. Ea asigura circulatia sângelui în întregul corp. Este un organ muscular gol pe dinauntru, în forma de para, situat în partea mediana a cavitatii toracice, între plamâni. Nu mai mare decât pumnul, greutatea sa medie este de 260g si lungimea variaza de la 12 la 14cm, la o latime de aproximativ 9cm. Vârful sau, denumit apex, se sprijina pe diafragm si este usor orientat spre stânga.

Pompa cardiaca este compusa dintr-o masa contractila, miocardul, acoperita si protejata spre exteriorul de epicard, strat foarte rezistent care o leaga de diafragm, de stern si de vasele mari, iar în interiorul de endocard-membrana fina, alba, care tapeteaza interiorul cavitatii cardiace. Miocardul este constituit cea mai mare parte a masei inimii. Este constituit mai ales din celule musculare cardiace care îi confera capacitatea de a se contracta. Aceste contractii ritmice sunt denumite batai cardiace.

În interiorul miocardului, fibre de tesut conjunctiv leaga între ele celulele musculare si formeaza fascicule care se întrepatrund în spirala. Aceasta retea de fibre dense si elastice întareste peretele intern al miocardului. Miocardul are propriul sau sistem de irigare – arterele coronare – care îi aduc substante nutritive si oxigenul necesar functionarii. Aceste artere iau nastere la baza aortei si încercuiesc inima.

Muschiul cardiac contine doua cavitati superioare, atriile, si doua inferioare, ventriculele. În atrii patrunde sângele mai sarac în oxigen, dupa ce a circulat prin organism. Data fiind dimensiunea lor mica, acestea nu participa realmente la activitatea de pompa a inimii si nici la umplerea ventriculelor a 3 linguri de sânge. Atriile sunt separate de o membrana, septul interatrial, sl fiecare dintre ele se prelungeste, în partea sa superioara, printr-un corp plat si plisat., urechiusa, care îi mareste volumul. Venele pulmonare, ca si alte vene ale inimii, se deschid în urechiusa stânga.

Ventriculele sunt cavitati în forma de con, a caror baza este dirijata în sus. Ele sunt separate, de asemenea, de o membrana, septul interventricular, si constituie punctul de plecare a circulatiei sanguine. Acestea sunt pompele propriu-zise ale inimii. Ventriculul drept trimite sângele spre plamâni pentru a permite schimburile de gaze. El este pompa circulatiei pulmonare. Ventriculul stâng trimite sângele spre aorta, aceasta pornind circulatia sistemica.

Doua orificii dotate cu valvule se observa la intrarea fiecarui ventricul, patru valvule. Datorita acestor patru valve, sângele circula în sens unic prin cele patru cavitati ale inimii. Valvele se deschid si se închid ca niste clapete, straturile lor externe fiind sensibile la variatiile presiunii sanguine.

Sângele urmeaza întotdeauna acelasi traiect în inima, de la dreapta, spre stânga: sarac în oxigen, intra în urechiusa dreapta apoi în ventriculul drept, traverseaza trunchiul pulmonar pentru a ajunge la plamâni, unde se oxigeneaza. Sângele îmbogatit cu oxigen se reîntoarce apoi spre urechiusa stânga prin venele pulmonare. El trece prin ventriculul stâng, apoi este ejectat de aorta, care îl distribuie în corp prin ramificatiile sale. Venele aduc atunci sângele sarac în oxigen spre urechiusa dreapta. Astfel se închide sistemul...

Inima este deseori comparata cu o pompa. Acest muschi cu patru cavitati se contracta si se relaxeaza în permanenta, într-un ritm regulat. Este compus în cea mai mare parte din miocard. Contractia muschiului este complet independenta de vointa noastra.

Mecanismul contractiei se bazeaza pe emiterea si transmiterea de impulsuri electrice denumite potentiale de actiune. Aceste semnale sunt propagate dupa un mecanism denumit depolarizare. Din o suta de fibre ale miocardului, una singura poate declansa un potential de actiune. Sistemul de conducerea a inimii este compus din noduri, aglomerari tisulare globuloase, ansambluri de fibre nervoase paralele.

Nodul sinusal se gaseste în peretele urechiusei stângi. Minuscul, el ofera cea mai rapida frecventa de impulsuri dintre toate elementele sistemului de conducere, cca 70+700 de ori pe minut. Unda potentiala creata de nodul sinusal ce traverseaza atriile este dirijata spre nodul atrio-ventricular. Este nevoie de aproximativ 0.22 secunde pentru ca influxul sa se propage în întreg sistem de conducere a inimii. Contractia ventriculara are loc imediat dupa sosirea influxului, de la apexul cardiac spre partea superioara a ventriculelor. Valvele aortei si ale trunchiului pulmonar se deschid atunci si sângele este ejectat în vase.

În timpul unei batai a inimii se produc multiple evenimente. Reunite sub denumirea de revolutie cardiaca. Aceasta cuprinde doua faze. În timpul primei faze, diastola, peretele atriilor si ventriculelor se relaxeaza, iar sângele umple cavitatile. Cea de a doua faza, sau sistola, cuprinde contractia peretelui si golirea sa de continut. În cursul diastolei, presiunea e mica, sângele umple atriile relaxate, trecând apoi în ventricule prin orificii cu valvele deschise. Valvele aortei si trunchiul pulmonar sunt închise.

Î n timpul sistolei, presiunea creste lent. Atriile se contracta si tot sângele este ejectat în ventricule. Muschii peretilor ventriculari se contracta, comprimând sângele prezent în cavitatile lor si crescând în acelasi timp presiunea ventriculara.

Valvele atrio-ventriculari se închid brusc pentru a împiedica orice reflux al sângelui. Apoi valvele aortei si ale trunchiului pulmonar se deschid, permitând ejectia sângelui spre aorta si spre trunchiul pulmonar. Dupa aceasta expulzate, ventriculele se destind si presiunea ventriculara scade sensibil. Sângele ramas în aorta si trunchi reflueaza atunci spre ventricule, care îsi închid automat valvele. Dupa închiderea valvelor, începe un nou ciclu, o noua diastola.

Circulatia sângelui este un mecanism complet în a carui reglare intervin diverse sisteme ale organismului: sistemul nervos, hormonal si sistemul umoral. Trei parametri caracterizeaza aparatul circulator: debitul sanguin, presiunea sanguina al rezistenta periferica.

Debitul sanguin este definit de volumul de sânge care se scurge în sistemul vascular într-o perioada precisa de timp. El este constant atunci când corpul este în repaus, dar poate varia în orice moment, dupa starea sau nevoile organismului.

Presiunea sanguina desemneaza, în ceea ce o priveste, forta pe care sângele o exercita asupra peretilor vaselor, cum ar fi arterele sau venele. Sângele circula datorita diferentelor de presiune care îl propulseaza în sistemul vascular. Acest lichid se scurge astfel cu fluiditatea dintr-o regiune de înalta presiune, cum este aorta, spre o regiune de joasa presiune, cum sunt marile vene.