Starry Night (Noapte Înstelată), Vincent van Gogh

Tema acestei lucrări este opera de artă Starry Night (Noapte înstelată) pictată de cunoscutul pictor olandez Vincent van Gogh în anul 1889, când acesta era internat la azilul din Saint Remy. Starry Night prezintă un peisaj nocturn in care contrastul cromatic folosit este cald-rece.

Scopul lucrării noastre este de a prezenta povestea din spatele lucrării acestuia, mulți oameni admirând doar imaginea pe care o reprezintă pictura. La momentul actual Starry Night este expusă la Museum of Modern Art în New York.

Vincent Van Gogh s-a născut pe 30 martie 1853 la Zundert, Olanda și a decedat pe 29 iulie 1890 în Franța. Acesta a fost și este o personalitate foarte importantă pentru întraga istorie a artei, dar și pentru evoluția acesteia. Scopul acestui mare artist a fost să creeze opere de artă excepționale pentru oameni. Viața acestui mare artist a devenit o legendă.

De-a lungul anilor, cei din familia Van Gogh au deținut funcții importante, preoți sau lucrărori cu armamentul, dar și meșteșugari sau comercializanți cu obiecte de artă. Pe 30 martie 1852, Anna-Cornelia(soția lui Theodor Van Gogh) a născut primul său copil, dar din păcate acesta a venit pe lume mort. La scurt timp, Anna-Cornelia rămâne iar însărcinată și la împlinirea unui an de la prima sa naștere, aceasta dă viață celui de-al doilea copil, un băiețel ce va purta numele Vincent Van Gogh. Vincent nu a crescut singur ci a crescut alături de cei cinci frați ai săi: Anna (1855), Theodor (1857), Elisabeth-Huberta, Wilhelmina și Cornelius. Deși casa era întotdeauna plină cu râsete, veselie și voie bună, Vincent era acel copil „taciturn, cu o fire închisă [...] Hoinărește singuratic pe câmpie, cercetează plantele și florile, se întinde pe malul râului pentru a observa viața insectelor de apă, bate pădurile în căutare de izvoare sau de cuiburi.”(Perruchot, 1955, p.31)

Vincent a avut o problemă încă din copilărie. Pe lângă caracterul său singuratic, nesociabil și tăcut, acesta avea o problemă și cu înfățișarea. Avea un trup scund și osos, iar fața lui prezenta o asimetrie (craniul era ușor ascuțit). Perruchot (1955, p.32) ne spune despre Vincent că se supunea numai când nu avea încotro, era plin de contradicții, nimeni nu știa ce vrea, de multe ori nici el, era „instabil ca un sol vulcanic frământat de vuiete înăbușite”.

La 11 ani a fost trimis de către tatăl său la internat, unde l-a cunoscut pe domnul Provily. Se poate spune că datorită acestui om, Vincent a devenit mai sociabil. După doi ani a fost mutat la Tilburg unde și-a continuat studiile. Din acea perioadă a început să se gândească la ce va face în viitor și care îi va fi meseria. La 16 ani decide cu ajutorul familiei că va fi negustor de tablouri.

De-a lungul vieții, Vincent Van Gogh s-a confruntat cu diferite boli care i-au afectat viața și gândirea. Doctorii nu au putut stabili un singur diacnostic. Se spune că Van Gogh a suferit de epilepsie, boală ce a fost agravată de leziunea ce o avea pe creier din naștere; de tulburare bipolară sau depresie maniacală, din cauză stărilor atât de diferite pe care le avea, de la entuziasm și dedicare artistică la epuizare și depresie; de grafomanie, acest lucru ar explica cele 800 de scrisori scrise pe parcursul vieții; de insolație, deoarece acesta își realiza majoritatea picturilor afară, în aer liber; de otrăvire cu tujon, „dozele mari de tujon pot face ca cineva să vadă obiectele în culoarea galben”, motiv pentru care pictorul folosea foarte mult această culoare și de otrăvire cu plumb, Van Gogh încerca să se otrăvească înghițind vopseluri ce erau pe bază de plumb. (Motoianu, 2016)