Asigurări

Inca din cele mai vechi timpuri, a existat o multitudine de pericole care au amenintat viata si integritatea corporala a oamenilor, au distrus – total sau partial – bunurile produse si agonisite de catre acestia, le-au provocat daune de neimaginat.

O serie de riscuri au existat “de cand lumea” si ne referim aici la catastrofele provocate de fortele naturii : furtunile, cicloanele, uraganele, inundatiile, seceta, frigul, inghetul, furtunile de zapada, seismele, etc. Iar pentru a realiza amploarea pagubelor generate de astfel de fenomene, e suficient sa prezentam “bilantul tragic” al anului 1996 cand, in urmadezlantuirii naturii, au fost inregistrate, la nivel mondial, aproximativ 13.950 de victime, iar valoarea totala a daunelor asigurate s-a ridicat la 7.906 milioane dolari S.U.A.

Alte riscuri au aparut si diversificat de-a lungul timpului, riscuri ce sunt cauzate chiar de catre om : accidentele rutiere, feroviare, aeriene si de navigatie, accidentele de munca avand ca si cauza eroarea umana, riscurile generate de derularea activitatilor comerciale si financiare etc.

Nu in ultimul rand, dezvoltarea stiintei si a tehnicii, pe langa beneficiile imense aduse umanitatii este cauza unor catastrofe cu efecte negative majore asupra vietii oamenilor dar si a bunurilor detinute de catre acestia : diverse defectiuni la instalatii, masini si utilaje genereaza numeroase accidente de munca, explozii, electrocutari, incendii, poluarea mediului inconjurator ca urmare a activitatilor industriale, etc. Statisticile corespunzatoare tot anului 1996 releva producerea a 212 catastrofe tehnice, cu o valoare cumulata a daunelor asigurate de 4.426 milioane dolari S.U.A.

In a celasi timp, oamenii au incercat neincetat sa se puna la adapost de aceste pericole. S-a constatat, insa, ca amenintari precum cele generate de fortele naturii sunt aproape imposibil de controlat, chiar si de catre omul modern, chiar si cu tehnologiile avansate de astazi. De aceea, indivizii au devenit preocupati de identificarea unor modalitati adecvate de atenuare a efectelor financiare negative generate de aceste pericole. Un exemplu concret in acest sens este crearea unor rezerve banesti la care sa faca apel in momentul in care se inregistreaza o pierdere financiara ca urmare a producerii unui anumit risc : distrugerea unor bunuri de un cutremur, sau decesul unei persoane – ca urmare a unui accident. Si astfel au luat nastere primele forme “embrionare” de asigurari.

1.1.2. Asigurarile in Antichitate si in Evul Mediu

Este cert faptul ca nu putem vorbi de asigurari – asa cum le cunoastem noi astazi – inca de la incepu, deoarece forma si mecanismul actual de functionare al acestui serviciu financiar este rezultatul unui proces complex si indelungat de transformari si adaptari la conditiile si caracteristicile diverselor epoci, conjuncturi istorice, politice, sociale si economice. Ceea ce vom incerca, insa, sa realizam, este punctarea celor mai importante repere din “istoria” asigurarilor, grupate pe 33 idei principale :

1. Istoricii apreciaza ca sumerienii au fost primii care au instituit un sistem corespunzator de asistenta mutuala pentru a diminua pierderile financiare corespunzatoare trasporturilor de marfuri cu caravane.

2. La randul lor, babilonienii(in jurul anului 3.000 i.e.n.) au dezvoltat si aplicat un sistem de creditare pentru comerciantii maritimi conform caruia persoana imprumutata era absolvita de obligatia returnarii creditului in situatia in care marfurile achizitionate pe seama banilor imprumutati erau distruse in timpul trasportului pe mare.

3. Aproximativ acelasi sistem a fost preluat, mai apoi, de catre fenicieni si de catre greci.

4. Totodata, izvoarele istorice ne dezvaluie existenta unor practici similare procesului de asigurare in Egiptul antic, unde mestesugarii taietori de piatra constituiau un fond de intrajutorare, format anticipat prin contributia tuturor, din care urmau sa fie acoperite pagubele ce apareau in urma producerii diverselor accidente.

5. Cea mai veche dovada scrisa privind utilizarea unor astfel de practici in domeniul comercial dateaza din epoca regelui Hammurabi al Babilonului(circa 2.250 i.e.n.) cand, pe un bloc de diorit negru, au fost incrustate 282 de clauze ale unui “contract de imprumut”.

6. Inteleptul legislator atenian Solon(640-558 i.e.n.) a obligat societatile politice si mestesugaresti sa constituie un fond comun, alimentat pe seama unor depuneri lunare, avand ca si scop acoperirea prejudiciilor ivite in cadrul grupului, generate de producerea diverselor riscuri. Aceasta a fost, se pare, prima asigurare obligatorie existenta in istorie.

7. In Roma Imperiala autoritatile publice ofereau garantii armatorilor ce transportau arme si soldati in provinciile romane impotriva riscului de naufragiu si luare de catre inamic. O dovada certa in acest sens dateaza din anul 215 i.e.n. si se refera la un contract de asigurare maritima prin care guvernul roman oferea garantii comerciantilor privati pentru marfurile transportate de catre acestia legiunilor romane din Spania.

8. Intensificarea sustinuta a schimburilor comerciale a determinat dezvoltarea, in jurul secolului XII, a asa-numitului “imprumut de mare aventura”. Potrivit acestei practici debitorul nu era obligat sa restituie imprumutul contractat pentru achizitionarea de marfuri decat daca acestea ajungeau cu bine la destinatie. Deoarece dobanzile pretinse de catre creditori la aceste imprumuturi oscilau intre 30% si 50% din valoarea sumelor creditate, Biserica Catolica ajunge sa condamne aceste practici, iar in anul 1234 e.n. chiar interzice perfectarea unor astfel de contracte.

9. Deoarece necesitatea acestor relatii continua sa existe in ciuda interzicerii derularii lor sub forma prezentata anterior, s-au cautat si, in final, s-au gasit o serie de “artificii juridice” care sa nu intre in contradictie cu interdictiile bisericesti. Astfel, s-a recurs la plata in avans, de catre debitor, aunei sume unice numita “prima”, stabilita in functie de caracteristicile corabiei, marfurilor si a rutei ce urma sa fie parcursa. Creditorul se angaja, la randul lui, sa restituie aceasta suma debitorului in caz de naufragiu, piraterie sau capturare in razboi.