Economia asigurării în contextul exigențelor societății bazate pe cunoaștere

Introducere

Indiferent cât de multa grijă acordam evitării problemelor sau protejării bunurilor noastre, nu putem fi niciodată siguri că vom avea succes. Unele evenimente negative implică traume psihice şi pierderi financiare semnificative.

Un aspect esenţial în viaţa şi evolutia omului, înca din cele mai vechi timpuri l-a constituit grija faţa de viitor, teama combinată cu precauţie şi întelepciunea cu siguranţa unui lucru împlinit. Asigurarea exprimă în principal o protecţie financiară pentru pierderile suferite de oameni sau companii datorate unor diverse riscuri. În cele mai vechi timpuri, oamenii nu au descoperit nevoia de asigurare, considerând ca erau protejati de familie sau de trib, unde mutualitatea, ca si în asigurari, era o realitate. Acest lucru nu era adevarat pentru civilizatiile antice ale Egiptului, Greciei, Feniciei si Romei, în care individul se vedea expus la multe riscuri, fara protecţia comunităţii familiale. Astfel, asigurarea s-a născut din nevoia de protecţie a omului în faţa unor pericole şi pentru gasirea soluţiilor adecvate de prevenire sau înlăturare a lor. Asigurarea constituie un sistem de relaţii economice, care implică aportul unui număr mare de persoane fizice şi juridice, în constituirea unui fond bănesc, în conditiile în care fiind ameninţate de aceleaşi pericole, în existenţa şi activitatea lor, concep şi recunosc oportunitatea prevenirii şi înlăturării pe baze mutuale a prejudiciilor generate de producerea acestor pericole viitoare, probabile, posibile, dar nesigure. Acordul de voinţă este primul principiu de baza care permite realizarea unui contract intre asigurat şi asigurator, prin care asiguratul beneficiază de protecţie pentru riscurile pe care şi le-a asumat asiguratorul. Asiguratorul printr-un contract de asigurare se obligă să platească contravaloarea daunelor în cazul producerii unuia din riscurile asumate. Un alt principiu pe care il are asigurarea este principiul mutualităţii prin care fiecare asigurat contribuie cu o suma de bani, numită prima de asigurare, la crearea fondului de asigurare din care asiguratorul acopera daunele suferite de asiguraţi.Metodele de asigurare s-au dezvoltat o dată cu nevoile de protecţie existente la un moment dat pentru oameni şi afacerile acestora. Astfel oamenii de afaceri au inţeles să folosească asigurarea pentru a micsora riscurile ce pot aparea în tranzacţiile comerciale şi cele legate de protecţia patrimoniuluI.

Omul, prin modul necorespunzăor în care îsi îndeplineste uneori atribuţiile ce-i revin în activitatea economică sau prin comportarea sa reprobabilă în societate, poate să provoace pierderi semenilor sai. Este vorba de nepricepere în folosirea tehnicii, neglijenţa în îndeplinirea obligaţiilor de serviciu ori a îndeletnicirilor gospodareşti, nerespectarea regulilor privind protecţia şi securitatea muncii, savârsirea de actiuni delictuale (furt, spargere, jaf, crima etc.).

Anumiţi factori social-economici, dar şi naturali, pot, de asemenea, provoca fenomene cu efecte negative asupra desfăşurării neîntrerupte a activitătii economice. Este vorba despre crizele economice, şomajul, inflatia, conjunctura economică nefavorabilă precum şi cutremurele, inundaţiile, caderile masive de zapadă, caderile de grindină, seceta etc.Din simpla enumerare a cauzelor care generează pericole si care nu are un caracter exhaustiv, rezulta ca unele sunt independente de voinţa omului, adică au un caracter obiectiv, în timp ce altele, legate de comportamentul omului, poarta un caracter subiectiv. Din prima categorie fac parte, spre exemplu, pozitia terenului faţă de sursa de apă, ceea ce îl face sa fie supus inundaţiilor sau sa fie ferit de acestea; caracteristicile materialelor folosite la constructiile de clădiri care le fac sa fie inflamabile sau neinflamabile, rezistente sau mai putin rezistente la seisme, sensibilitatea la grindina a unor culturi agricole etc.Pentru a ilustra cea de-a doua categorie de împrejurări în care se produc fenomenele generatoare de pagube, ne vom referi la atitudinea inconstientă a unor persoane, care prin neglijenta, superficialitate, iresponsabilitate etc. pot să provoace sau să favorizeze înregistrarea de accidente cu grave efecte umane si materiale. Cunoaşterea împrejurărilor, în care se pot produce diverse fenomene ce perturbă desfăşurarea normală a activităţii economice şi provoacă pagube, permite omului să ia masurile de rigoare pentru a evita apariţia unor asemenea fenomene, a le preveni, a limita acţiunea lor distructivă sau a se pune la adapost de urmările nefaste ale acestora. Vieţile oamenilor, integritatea lor corporală, agoniseala lor, inclusiv bunurile aparţinând colectivităţii, sunt primejduite nu numai de acţiunea forţelor oarbe ale naturii, de calamitatile naturale, dar şi de felurite fenomene neprevăzute, denumite generic calamităţi tehnice sau, simplu accidente. În aceasta categorie eterogenă de fenomene (evenimente) aleatorii intră pericolele la care sunt supuşi oamenii în tihna caminului lor, în propria lor gospodarie, la locul lor de muncă (în uzina, la birou, în laborator, pe scena), pe stradă, în timpul deplasării lor cu diverse mijloace, în locurile de agrement, în ţară ca şi în străinatate.

Ele distrug valori materiale utile, uneori greu sau imposibil de înlocuit, întrerup procese de producţie, afectează transporturile, periclitează vieţile şi integritatea corporală ale oamenilor.

I. Conceptul de asigurare

Existenţa individuală şi socio-umană se grevează pe necesităţi şi trebuinţe, a căror satisfacere justifică şi orientează activitatea omului. Unele trebuinţe pot fi satisfăcute imediat sau într-un orizont de timp apropiat, altele sunt posibile într-o anumită eventualitate sub aspectul incertitudinii şi al nesiguranţei Observaţiile de ordin statistic evidenţiază regularitatea şi realitatea producerii anumitor evenimente generate de factori naturali sau de însăşi activitata omului, pagubele produse putând fi evaluate măcar cu aproximaţie. Incertitudinea constă în faptul că nu pot fi identificate subiectele (persoane fizice au juridice) asupra cărora planează pericolele respective, intensitatea şi momentul producerii evenimentului.