Principalii parteneri implicați în relația de asigurare (societăți de asigurare, reasigurare, brokeri)

CAPITOLUL 1 - NOȚIUNI INTRODUCTIVE DESPRE ASIGURARE

1.1 Conceptul de asigurare

Conceptul de asigurare este dificil de definit și foarte complex, fapt subliniat și în literatura tradițională. Pierre Petauton, unul dintre specialiștii consacrați, arată că în actele normative franceze nu există o definiție universală a operațiunilor de asigurare. În altă lucrare de referință, asigurarea este prezentată ca „un mecanism complex si în consecință, greu de definit.”

Asigurările sunt cele mai interesante și importante tranzacții efectuate de persoanele fizice și juridice. Justice Black, în decizia Asociației Underwriters din Sud-Est (1943) a scris: „Poate că nici o întreprindere comercială modernă nu afectează în mod direct atât de multe persoane din toate categoriile de viață, la fel ca asigurările. Acestea implică casa, familia, ocupația sau afacerile persoanelor din Statele Unite.”

Se pot redacta definiții pentru fiecare ramură de asigurări (bunuri, persoane) cu mențiunea de a specifica trăsăturile fiecărei ramuri în parte. Definiția asigurării de bunuri are în vedere protecția patrimoniului persoanelor juridice și fizice, fondul de asigurare fiind utilizat pentru reconstituirea acestuia în cazul provocării riscurilor specifice. Caracterizarea asigurărilor de persoane constă în protecția persoanelor fizice contra evenimentelor care le pot afecta viața sau integritatea corporală.

Asigurarea este un acord financiar care redistribuie costul pierderilor neașteptate. Aceasta implică transferul pierderilor potențiale către un fond de asigurări. Fondul combină toate pierderile potențiale și le transferă costul pierderilor prevăzute înapoi celor expuse. Astfel, asigurarea implică transferul expunerilor la pierderi către un fond de asigurări și redistribuirea pierderilor între membrii fondului.

1.2 Ce este asigurarea?

Este o activitate economico-socială și constă în protecția persoanelor juridice și fizice (în calitate de asigurați), împotriva diferitelor riscuri și este realizată de societăți specializate (în calitate de asiguratori).

De asemenea, este o operațiune economico-financiară, prin care cel care despăgupește este asigurator, iar în cazul în care se produce un eveniment neașteptat, partea numită asigurator, primește o sumă de bani (suma asigurată sau indemnizația de asigurare). Aceasta reprezintă un acord de voință (un contract) între asigurat și asigurator, iar asiguratorul oferă asiguratului contravaloarea daunelor după producerea riscurilor, în schimbul plății de către asigurat a primei de asigurare.

Fiind un proces economic prin care asiguratul (persoana fizică sau juridică) ia in considerare evenimente viitoare ce s-ar putea produce sau prejudiciul pe care l-ar putea produce unor terțe persoane și se asigură plătind o primă unui asigurator care conform legii nr. 32/2000 cu privire la societățile de asigurare este “persoana juridică română autorizată in condițiile legii să exercite activiăți de asigurare, sucursala sau filiala unui asigurator dintr-un stat terț, precum si sucursala unei societăți de asigurare sau a unei societăți mutuale dintr-un stat membru, care a primit o autorizație de la autoritatea competentă a statului membru de origine.”

Actul juridic ce stabilește raporturile dintre părțile contractante este contractul de asigurare care conține: o poliță de asigurare, o cerere de asigurare și condițiile contractuale. Evenimentul ce se produce semnifică riscul asigurat și obligă societatea de asigurare să plătească despăgubirea sau suma asigurată beneficiarului/asiguratului. După producerea unui eveniment, apare pierderea valorică a bunului asigurat denumită pagubă. Se poate produce asupra animalelor, bunurilor, culturilor sau persoanelor, numite și obiectele asigurării.