Înființarea Băncii Naționale a României

Cap.1 Precursorii Bancii Centrale de Emisiune

Principala cale de punere în circulatie a bancnotelor era acordarea creditelor de reescontare. Existenta Bancii de Emisiune presupunea existenta unei retele de banci comerciale care sa preia bancnotele emise de Banca de Emisiune si sa le repartizeze sub forma unor credite de scont.

În capitalism, între sistemul banesc si sistemul de credit, între Banca de Emisiune si bancile comerciale exista o legatura organica. Prin credit, capitalistii utilizeaza banii ca marfuri pentru producerea profitului. Banii capata astfel, în afara de valoarea de întrebuintare pe care o au ca bani, o valoare de întrebuintare suplimentara, anume aceea de a functiona în calitate de capital. Valoarea lor de întrebuintare consta în profitul pe care-l produc atunci când sunt transformati în capital, banii devenind astfel o marfa.

Caracteristic pentru aceasta marfa este faptul ca în anumite cazuri ea nu se cedeaza definitiv, ci numai se împrumuta, reîntorcându-se la proprietar, dupa ce s-a realizat valoarea ei de întrebuintare, adica dupa ce s-a produs plusvaloarea. Dezvoltarea sistemului de credit capitalist, deci posibilitatea comerciantilor si industriasilor de a dispune, prin intermediul bancherilor, de economiile banesti ale tuturor claselor societatii, constituie o cerinta legata de dezvoltarea comertului cu marfuri.

În tara noastra, sistemul de credit capitalist s-a format pe doua cai:

1) transformarea zarafilor si camatarilor în bancheri capitalisti; acestia împrumutau mai putin burghezia industriala si comerciala si mai mult pe domnitori si boieri.

Ex. la Bucuresti – Stefan Baltaretu, Stefan Meitani, Hagi Moscu; la Iasi – Andrei Pavli, Kirkor Adamachi, Spiro, Acatu, etc.; Michel Daniel (Iasi) împrumuta pe domnitorul Mihail Sturdza si pe boieri.

Riscul bancherilor de a ramâne neachitati la scadenta era mare, deci acestia practicau dobânzi foarte ridicate (18, 24, 30, 40% pe an). Dobânzile nu conveneau burgheziei, deoarece reduceau plusprodusul însusit de acesta, iar capitalul bancherilor era redus (aveau doar capitaluri proprii).

2) crearea unor banci pe actiuni, cu ajutorul statului

Mosierii cereau înfiintarea unei banci de credit funciar, negustorii doreau banci de scont si circulatiune.

- Obsteasca Adunare exprima în 1832 dorinta de a crea o banca nationala.

- La 1850, domnitorul Stirbey trateaza cu doi capitalisti din Prusia înfiintarea unei banci de scont si circulatie.

- În Moldova se cunoaste, pâna în 1859, existenta unor proiecte de banci, din care trei întocmite de economistul N. Sutu, iar altul (1852) întocmit de Grigore Alex Ghica.

- În 1856 ia fiinta Banca Nationala a Moldovei.

- Între 1859-1880 mai apar înca 18 proiecte, din care 8 elaborate de ministrii de finante sub presiunea burgheziei interesate. Numai doua dintre acestea se înfaptuiesc: sucursala din Bucuresti a Bancii Imperiale Otomane din Constantinopol si Creditul financiar rural.

Initiativa înfiintarii bancii capitaliste a fost sustinuta de burghezia

industriala si comerciala, care urmarea ca aceste banci sa beneficieze de privilegiul emisiunii de bancnote. Problema acoperirii marilor nevoi de bani pentru satisfacerea cerintelor comerciale si industriale nu s-a rezolvat prin cresterea productiei de aur si argint si prin adoptarea bimetalismului, ultima solute ramânând banii de credit, în special bancnotele.

O alta categorie de interesati în crearea unei banci de emisiune era mosierimea, care ar fi dorit un credit pe termen lung si cu dobânda mica. Initial, mosierimea a manifestat o rezerva fata de crearea Bancii de Emisiune, deoarece aceasta trebuia sa acopere, în primul rând, nevoile de credit ale comerciantilor si industriasilor.

Contributia statului la crearea bancilor capitaliste a fost proportionala cu interesul pe care cele doua clase care-l conduceau (mosierimea si burghezia) îl aveau în înfiintarea unui sistem bancar, menit sa acopere deficitul prin împrumuturi în sume mari, cu dobânda mica.

Si capitalistii straini aveau interes în constituirea bancilor pentru a înlesni patrunderea capitalului strain în Tarile Române si transformarea capitalului inactiv autohton în capital activ, aducator de profit pentru capitalistii straini.