Monografia sistemului bancar olandez

Capitolul 1 - Prezentarea sistemului bancar olandez

Este bine cunoscut faptul că, activitatea principală a oricărei bănci constă în „cumpărarea” banilor, pe de o parte, acceptând plata unui cost sub forma dobânzii bonificate și „vânzarea” acestora, pe de altă parte, câstigând astfel dobânda percepută pe durata acordării creditelor. Astfel, activitatea principală a oricărei banci se referă la „comerțul” cu bani. Ca urmare a acestui proces, „se manifestă funcția creditului de emisiune, prin procesul de atragere de depozite și acordarea de credite, creându-se noi mijloace de plată în economie, o masă monetară suplimentară.”

Rolul instituțiilor bancare este unul complex în cadrul economiei contemporane. Acestea participă la procesul de intermediere financiară, asigurând desfășurarea tranzacțiilor atât în interiorul granițelor țării, cât și în afara acestora, creând cadrul necesar efectuării plăților și a schimbului valutar.

1.1.Istoric.

În anul 1609 se înființează prima instituție bancară olandeză, numită și Banca din Amsterdam, fiind întemeiată cu scopul de a menține depozitele la vedere a celor ce dețineau excedente, într-un procent de 100%.

Banca Municipală din Amsterdam sau Banca de Schimburi, așa cum i se mai spunea, este considerată prima bancă centrală olandeză, deoarece a fost prima instituție bancară publică care a oferit bilete de valoare neconvertibile în monezi. Începutul activității acesteia nu a reprezentat rezultatul unei politici decizionale lucide, ci mai degrabă, o hotărâre luată pe moment, din cauza condițiilor haotice prezente la începutul secolului al XVII-lea în cadrul țării.

Olanda s-a confruntat cu aceeași dificultate de ordin monetar ca și celelalte țări care adoptase sistemul metalist. Una dintre cele mai întalnite probleme ale acestui sistem a constat în necesitatea achiziției unei cantități suplimentare de aur și argint, fenomen care avea drept rezultat creșterea economică. De asemenea, urmarea adoptării sistemului metalist a însemnat introducerea unei varietăți de monede străine ce erau utilizate în relațiile de schimb. Încercările autorităților de a rezolva această problemă prin intermediul unor noi reguli și legi monetare, s-au soldat cu un rezultat diferit de cel scontat.

O altă încercare de stabilizare a sistemului bancar a fost reprezentată de înființarea unei bănci de schimb. Scopul înființării acesteia a fost rezolvarea problemei devalorizării cu ajutorul reducerii depozitelor de monezi considerate ca fiind sub un anumit prag al calității. Astfel că, începând cu anul 1609, autoritățile au impus ca nivelul datoriilor comerciale să fie stabilite prin intermediul băncii de schimb a orașului.

Din cauza faptului că a existat o cantitate considerabilă de monedă străină, banca de schimb primea atât monedă străină, cât și monedă națională la valoare lor intrinsecă, deducând o mică parte a monedelor cu taxă de administrare și oferind credite celor cu deficit de resurse sub forma unor bani emiși de către bancă.