Frunza

FRUNZA

1. FUNCŢIILE FRUNZEI

Frunza este un organ vegetativ monosimetric, cu structură dorsiventrală, cu o creştere rapidă şi limitată, cu durată de viaţă scurtă având un rol important în desfăşurarea funcţiilor de fotosinteză, respiraţie şi transpiraţie.

Frunza mai poate indeplini şi alte funcţii, cum ar fi: de protecţie, de absorbţie, înmagazinare de substanţe organice de rezervă, de nutriţie carnivoră, înmulţire vegetativă etc.

O frunză completă are următoarele părţi componente: limb, peţiol şi teacă.

Limbul sau lamina este partea cea mai lată a funzei, străbătută de o reţea de vase care formează nervurile. Acesta se leagă de tulpină, la cele mai multe plante, prin peţiol (codiţă) şi teacă (partea lăţită a peţiolului). Uneori peţiolul poate să lipsească, iar în acest caz, limbul se leagă de tuplină prin teacă, înfăşurând o parte a tulpinii (ex. la grâu, porumb). În alte cazuri, pot lipsi atât teaca, cât şi peţiolul, iar limbul se leagă direct de tulpină (frunzele de mazăre, de opaiţă, de floarea-cucului etc.).

Privit la microscop, limbul frunzei este alcătuit din două foiţe protectoare (epiderma superioară şi epiderma inferioară), între care se află miezul frunzei cu celule pline de cloroplaste. Pe faţa, dar mai ales, pe dosul frunzei se găsesc stomatele. O stomată este formată din două celule de forma boabelor de fasole, plasate faţă în faţă, aşa că între ele rămâne un orificiu prin care se face schimbul de gaze între frunze şi exterior.

Limbul frunzei se orientează astfel încât să poată primi o cantitate de lumină cât mai mare. Frunzele au forme, mărimi şi nervuri diferite în funcţie de tipul de plantă şi de condiţiile de mediu. Ele se prind în mod diferit de tulpină.

Lumina este extrem importantă pentru plante, iar frunza este organul adaptat pentru captarea luminii.

Frunza, prin structura ei, este un „laborator viu” în care lumina soarelui este captată în grăuncioarele de clorofilă din celulele ei, pentru a fi utilzată în prepararea hranei (substanţele organice) prin procesul de fotosinteză.

1.1. Fotosinteza este procesul de transformare a apei cu sărurile minerale şi a dioxidului de carbon în substanţe organice sub acţiunea luminii solare, captată în cloroplaste, eliberându-se oxigen. Schimbul de gaze (pătrunderea dioxidului de carbon în frunză şi eliminarea oxigenului din frunze în atmosferă) are loc prin stomate.