Genul Aspergillus

Introducere

Genul Aspergillus prezinta un deosebit interes, pe de o parte datorita aplicatiilor biotehnologice precum si datorita faptului ca unii reprezentanti sunt cunoscuti ca patogeni.

Aspergillus este o ciuperca filamentoasa ce apartine clasei Ascomycetee. Prezinta o repartitie mondiala, dezvoltandu-se pe materiile organice in descompunere in sol, in compost, cereale. Prezente in micromediul uman pe palnte, fructe, in aer. Sporii sunt vehiculati in aer si datorita dimensiunilor mici sunt inhalati intraalveolar. Sunt inofensivi pentru majoritatea populatiei, fiind eliminati prin apararea specifica. Se estimeaza ca se gasesc intre 1-20 spori/metru cub si inhalam intre 10-30 spori/zi. Un numar mic de specii sunt capabile sa se dezvolte la 37°C (temperatura corpului uman) si provoaca bolii (aspergiloza). Exista numeroase forme de aspergiloza, de la alergii la infectii generalizate grave, adesea mortale. Severitatea aspergilozei depinde de numerosi factori, printre care sistemul imunitar al persoanei joaca rol primordial.

Exista aproximativ 200 de specii dintre care peste 20 sunt implicate in patologia umana:

Aspergillus caesiellus

Aspergillus candidus

Aspergillus carneus

Aspergillus clavatus

Aspergillus deflectus

Aspergillus flavus

Aspergillus fumigatus

Aspergillus glaucus

Aspergillus nidulans

Aspergillus niger

Aspergillus ochraceus

Aspergillus oryzae

Aspergillus parasiticus

Aspergillus penicilloides

Aspergillus restrictus

Aspergillus sojae

Aspergillus sydowi

Aspergillus tamari

Aspergillus terreus

Aspergillus ustus

Aspergillus versicolor

Utilizarea genului Aspergillus

Speciile din genul Aspergillus sunt utilizate in industria agroalimentara si in biotehnologii pentru fermentatie, productia de enzime, productia de acizi organici, si antimicrobiana.

A) Aspergillus sursa de acizi organici, enzime si fermentatie

Folosirea microorganismelor ca principala sursa de enzime se datoreaza faptului ca se pot obtine cantitati mari de biomasa in timp relativ scurt si in conditii bine controlate, cat si faptului ca se pot realiza nivele enzimatice crescute prin interventii asupra mediului de cultura si a parametrilor de bioproces sau asupra materialului genetic al microorganismului in procesele fermentative fie in sistem submers, fie pe substraturi solide.