O teorie a evoluției privită la nivel molecular

Legile ereditatii sunt destul de prost cunoscute. Nimeni nu stie de ce o anumita trasatura comuna unor indivizi diferiti din aceeasi specie se transmite in unele cazuri si in altele nu, de ce un copil vine adesea pe lume cu unele semne particulare ale bunicului sau, ale bunicii sale sau a unui stramos al sau si mai indepartat." Am luat acest citat din lucrarea lui Charles Robert Darwin (1809 - 1882), aparuta in 1959 sub titlul Despre originea speciilor pe calea selectiei naturale. Aceasta ignoranta se explica prin faptul ca Darwin nu navea cum sa cunoasca descoperirile recente ale biologilor. Darwin si-a formulat teoria evolutiei bazandu-se pe observatiile facute in America de Sud si in Galapagos, in cursul unui periplu de cinci ani.

In urma cu miliarde de ani, atmosfera initiala, in mijlocul careia a aparut in mod necesar viata, consta esentialmente in vapori de apa, metan, gaz carbonic, amoniac si minerale de tot felul. Aceste minerale fusesera aruncate de eruptiile vulcanice intr-o atmosfera cu o temperatura foarte inalta, apoi duse de furtuni spre straturile atmosferice superioare, unde s-au racit inainte de a cadea la suprafata planetei, antrenate de ploile diluviene. Aceste ploi violente au dizolvat si unele substante anorganice smulse mineralelor supraincalzite din scoarta terestra si le-au maturat spre oceanul originar unde s-a format astfel un soi de supa de cultura de origine chimica. Sub presiunea elementelor dezlantuite, moleculele simple ale acestei supe de cultura s-au combinat intre ele pentru a forma alte molecule, mai complicate.

Astfel au aparut acizii aminati (acizii organici), lipidele (substante analoage pentru corpurile grase, dar de care se deosebesc totusi prin compozitia lor chimica si care se gasesc in tesuturile vegetale si animale), bazele nucleonice (compusi ai acizilor nucleici) si sarurile minerale, adica elementele constitutive indispensabile vegetalelor si animalelor. Toate aceste substante au in comun faptul ca tin de ordinul mineral si deci nu sunt vii.

Supusi bombardamentului fulgerelor produse de furtuni monstruoase, acizii aminati (organici), s-au strans pentru a forma molecule mai complicate (macromoleculele), care la randul lor s-au grupat in lungi lanturi proteice. Proteinele nu sunt nimic altceva decat albumine cu forma moleculara complicata. Necesare vietii, ele se compun din carbon, hidrogen, oxigen si azot combinate dupa niste proportii bine definite.

Fosfatii s-au asociat cu zaharurile pentru a da niste zaharuri fosforate care s-au combinat cu patru compusi azotati: adenina, guanina, citozina si timina. Astfel au aparut nucleotidele care s-au imbinat sub forma de lungi lanturi moleculare: acizii nucleici. Trebuie sa se fi produs un anumit numar de miracole inainte de a se fi elaborat acest soi de supa primordiala. Dar, pana sa elucidam acest punct, dati-mi voie sa recapitulez foarte pe scurt evolutia care a dus la formarea primei celule.

Stim daja ca acizii nucleici se compun din lanturi de nucleotide in care fiecare element rezulta din combinatia zaharurilor fosforate cu adenina, guanina, citozina sau timina. Dupa parerea biochimistilor, acizii nucleici continuti in oceanul primitiv au gasit intotdeauna mijlocul de a se combina intre ei pentru a forma rapid lanturi moleculare. Dar cum fiecare acid nucleic cuprinde cei patru compusi azotati si cum adenina manifesta o tendinta marcanta de a se uni cu timina, in timp ce guanina si citozina sunt atrase una de alta in mod irezistibil, aceasta atractie mutuala a dat nastere la formarea unor lanturi lungi de acizi nucleici. Acizii nucleici au format si continua sa formeze dubla spirala a acidului dezoxiribonucleic (ADN), ultima etapa chimica inainte de aparitia vietii. Fiecare organism viu poseda propria lui formula de ADN, codificata in asa fel incat sa raspunda tuturor caracteristicilor speciei respective, fiecare specie fiind astfel riguros programata. Lucrul cel mai uimitor este ca acest cod se afla memorat in fiecare celula a organismului.