Posibili neurotransmițători ai cortexului vizual - Aspartat și glutamat

Pentru a identifica neurotransmițătorii posibili în cortexul vizual, a fost utilizată cromatografia lichidă de înaltă presiune pentru a măsura eliberarea compușilor endogeni dintr-o preparare de felie de țesut din cortexul vizual al șobolanului.

Feliile de țesut din cortexul vizual al șobolanilor au fost preparate astfel:

șobolanii au fost decapitați, în urma dislocației cervicale;

blocuri din cortexul vizual (3x4 mm), au fost extrase și plasate în 0,9% agaroză sau soluție Kreb la 37° C;

fiecare bloc a fost plasat în Sorvall într- camera rece la 4° C, iar când agarul s-a întărit s-au tăiat felii de grosimea 200 μm;

bucățile, aproximativ 30 mg (greutate umedă), au fost suspendate într-o soluție salină Earle, gazate cu 5% CO2, 95% aer (pH - 7,4) la 37° C într-o baie de apa cu agitare;

pentru stimularea eliberării de potasiu, bucățile au fost incubate într-un mediu cu o concentrație ridicată de potasiu (50 mM K+, 98 mM Na+);

pentru stimularea eliberării de veratridină, bucățile au fost incubate într-un mediu normal cu 100 μm de veratridină.

Atunci când s-a indus eliberarea sinaptică,

fie prin creșterea concentrației de K+ în mediu,

fie prin adăugarea de veratridină, a compușilor

măsurați s-au observat creșteri marcate (de 6

până la 35 ori) în viteza de eliberare pentru

aspartat, glutamat și acid gama-aminobutiric.

Această eliberare crescută a fost blocată fie cu un mediu cu conținut scăzut de CA2+ sau ridicat de Mg2+ sau de tetrodotoxină.