Biosorbtia în Monitorizarea Mediului

I.INTRODUCERE

Termenul de monitorizare este întalnit de relativ scurt timp în limba română şi, în sens larg, semnifică supravegherea evoluţiei în timp a unui sistem prin măsurarea, estimarea sau semnalarea depăşirii valorilor limită a unor indicatori sau parametri definitorii ai sistemului, diagnoza stării prezente şi eventual elaborarea unor prognoze. În ultimul timp, regăsim des termenul monitorizare utilizat cu referire la sisteme politice, sociale, biologice, tehnice, informaţionale, transporturi şi evident protecţia mediului. Legea “Protecţiei Mediului” din 29 decembrie 1995 specifică înţelesul termenului monitorizarea mediului: ”sistem de supraveghere, prognoză, avertizare şi intervenţie, care are în vedere evaluarea sistematică a dinamicii caracteristicilor calitative ale factorilor de mediu, în scopul cunoaşterii stării de calitate şi semnificaţiei ecologice a acestora, evoluţiei şi implicaţiilor sociale ale schimbărilor produse, urmate de măsuri care se impun.”

Monitorizarea a devenit un sistem informativ cu multiple destinaţii speciale, care este în măsură să avertizeze organismele abilitate asupra stării biosferei, gradul de afectare antropogenă a ambianţei, despre factorii şi sursele unor efecte nefaste. Din punct de vedere funcţional, sistemul de monitorizare cuprinde trei etape (vezi figura 1): supravegherea, evaluarea stării reale şi pronosticul unor eventuale modificări.

Sistem informativ Gestiune

Figura 1.Schema bloc functională a unui sistem de monitorizare

Evaluarea stării mediului natural reprezintă elementul principal al unui sistem de monitorizare. Etapele evaluării cuprind selectarea indiciilor şi a caracteristicilor factorilor de mediu (apa, aer, sol) precum şi măsurarea lor directă. Complexul parametrilor respectivi trebuie să caracterizeze exact starea mediului natural.

O atenţie deosebită trebuie acordată transferului de substanţe poluante dintr-un factor de mediu în altul, de la un biotop la altul. Sarcina principală a monitorizării biologice este de a detecta reacţia biosferei, ca răspuns la efectul antropogen, exercitată la diferite niveluri ale materiei vii: molecular, celular, de organism, de populaţie sau de asociaţie. În acest sens, o importanţă deosebită revine observaţiilor vizând impactul mediului ambient asupra omului, reacţia populaţiilor de care depinde bunăstarea sistemelor ecologice, efectele antropogene, populaţiile deosebit de sensibile în ce priveşte impactul respectiv.

II. BIODEPOLUAREA

Biodepoluarea poate fi definită ca fiind ansamblul proceselor de purificare a solurilor, nămolurilor, sedimentelor sau efluenţilor lichizi sau gazoşi prin acţiunea microorganismelor (bacterii, alge microfite, fungi), a plantelor superioare sau a unor organisme aparţinând regnului animal (moluşte, peşti, etc.).