Comerțul Electronic

COMERŢUL ELECTRONIC

Vânzarea electronică, ca o componentă a comerţului fără magazine, se realizează în principal, sub forma vânzărilor directe generate de publicitatea televizată a vânzărilor prin videotext, a vânzărilor prin televiziunea cablată şi a vânzărilor prin Internet.

Datorită aplicării progresului ştiinţei în practică, în special în domeniul tehnologiei de vârf, şi, îndeosebi, aplicarea electronicii în comercializarea produselor şi ca urmare a schimbării modului de viaţă al oamenilor şi a reducerii timpului acordat cumpărării de produse, vânzările electronice au căpătat o importanţă tot mai mare îm ansamblul procesului de comercializare a mărfurilor.

Internet-ul a asigurat un acces rapid la informaţii, în condiţiile în care o parte din costurile de comunicare au fost reduse. Mii de firme şi-au creat pagini pe Internet pentru a-şi prezenta oferta de produse şi servicii pe plan local, naţional sau internaţional.

Vânzările electronice fac apel la diferite tehnici moderne. În 1994, odată cu apariţia primelor situri WEB cu caracter comercial, comerţul electronic s-a extins la nivel global, ca mijloc de comunicare, de vânzare şi de marketing, determinând schimbări importante în derularea afacerilor din diferite domenii de activitate. În ţările dezvoltate, comerţul electronic a fost rapid adoptat ca un suport viabil pentru tranzacţiile financiare în comerţul de tip „business-to-business” (comerţul de la firmă la firmă) şi „business-to-consumer” (comerţul de la firmă la consumator).

I.Conceptul de comerţ electronic şi avantajele acestuia

Revoluţia tehnologică în curs de desfăşurare a schimbat noţiunea de piaţă, de la un loc geografic la o reţea globală. În trecut piaţa era un loc fizic, astăzi ea capătă noi valenţe şi dimensiuni.

Comerţul electronic datează din deceniul 8 al secolului XX. Încă din 1968 a fost realizat primul standard EDI (Electronic Data Interchange) pentru transmiterea mesajelor structurate în industria transporturilor din SUA. În deceniul 9 se dezvoltă reţele închise de tranzacţii comerciale, de unde apariţia poştei electronice. În anul 1990 a avut loc revoluţia produsă de Internet.

Trebuie spus că nu există o definiţie universal acceptată a termenului „comerţ electronic” sau „e-comerţ”. Totuşi, prin comerţ electronic se înţelege distribuţie, marketing, vânzarea sau livrare de mărfuri şi servicii prin mijloace electronice.

Comerţul electronic reprezintă schimbul informaţiilor de afaceri prin reţele informatice, fără documente materiale, utilizând EDI, E-mail, buletine electronice de informare, transferul electronic al fondurilor (Electronic Funds Transfer – EFT) şi alte tehnologii similare.

Avantajele comerţului electronic sunt următoarele:

- accesul la serviciile şi produsele furnizorilor din lumea întreagă, cu costuri mici;

- accesul facil la studiile de piaţă cu privire la preţurile, calitatea, termenele de livrare, conţinutul produselor şi componentele acestora;

- specificarea cu uşurinţă a cerinţelor clienţilor, contribuind astfel la particularizarea produselor;

- informarea mai bună a potenţialilor clienţi;

- licitarea pentru o varietate de produse şi servicii (în acest sens au apărut situri pentru licitaţii, asocieri pentru cumpărători);

- ajungerea mai repede a întreprinderilor virtuale şi cu costuri mai mici la clienţii lor;

- oferirea unor beneficii mai mari consumatorilor de către intermediarii existenţi pe Internet faţă de intermediarii tradiţionali;

- integrarea mai uşoară şi mai restrânsă a furnizorilor locali şi străini în cadrul lanţului de aprovizionare.

Deci comerţul electronic, spre deosebire de cel clasic, oferă multiple avantaje:

- operativitate crescută în efectuarea trabzacţiilor comerciale;

- eliminarea unor operaţii manuale;

- reducerea erorilor în manipulare;

- crearea condiţiilor pentru liberalizarea actelor de comerţ;

- facilitarea stabilirii relaţiilor între partenerii potenţiali;

- simplificarea sistemelor de decontare şi de plată.

II.Comerţul electronic prin Internet

În prezent se poate vorbi de un comerţ electronic tradiţional şi de un comerţ electronic prin Internet. Comerţul electronic nu este limitat numai la Internet, el include un număr larg de aplicaţii în sistem: videotext, teleshoping, mediu of-line cataloage de vânzări pe Cd-ROM, reţele proprii ale corporaţiilor.

Există anumite particularităţi ale comerţului prin Internet şi anume:

- piaţa este dechisă la scară globală şi ea reprezintă reţeaua;

- partenerii sunt în număr nelimitat fiind atât de cunoscuţi cât şi necunoscutţi;

- reţelele deschise sunt neprotejate de unde necesitatea securizării acestora.

În domeniul comerţului, Internet-ul a însemnat globalizarea afacerilor şi a întreprinderilor

mici şi mijlocii, reducerea şi eliminarea intermediarilor, schimbarea naturii pieţei dintr-o locaţie fizică într-una virtuală.

O tranzacţie comercială poate fi împărţită în trei etape principale: etapa de publicitate şi căutare, etapa de contractare şi plată şi etapa de livrare. Oricare sau toate aceste etape se pot realiza prin intermediul Internet-ului, şi, astfel, sunt acoperite de conceptul de comerţ electronic.

Internetul a afectat pe lângă tehnica de calcul şi electronica, telecomunicaţiile, serviciile financiare, energia şi călătoriile, şi comerţul cu amănuntul. Cele mai importante aspecte ce necesită abordare sau rezolvare în domeniu vast al comerţului prin Internet sunt legate de:

- reglementarea juridică a afecerilor prin Internet;

- eliminarea barierelor de acces la Internet;

- reducerea costurilor şi libertatea comunicaţiilor;

- rapida identificare a informaţiilor;

- garantarea informaţiilor şi credibilitatea acestora.