Sistemul feroviar din Franța

1. INTRODUCERE

De-a lungul timpului, omul a avut nevoie de transport atat pentru el, cat si pentru avutul sau, trecerea vremii impunand inventarea a noi mijloace de transport, mai mari, mai sigure, mai eficiente si, fireste, mai rapide.

Transportul public cuprinde toate modalitatile de transport in care pasagerii sau bunurile acestora nu calatoresc cu propriile masini. In timp ce termenul include in general transportul pe calea ferata si transportul cu autobuzul/autocarul, o definite mai larga ar putea include liniile aeriene, serviciile societatilor de taximetrie, orice aslt sistem care transporta persoane pentru interesul public.

Transportul public deobicei are rute fixe, iar majoritatea pasagerilor calatoresc dintr-o zona in alta, sau in zona in care traiesc pana la servicu, cumparaturi, ori scoli.

Transportul public poate oferi servicii avantajoase, in special in zone cu o populatie foarte mare, sau in orasele mici ca suprafata.

Secolul XIX a adus cu el transportul feroviar, ca expresie a nevoii perpetue de mai mult, mai sigur, mai rapid, si, pe parcurs, s-a reusit dezvoltarea continua a acestuia.

Prezentul, asa cum este el, a impus o noua abordare a ideii de transport, incercand sa apropie modurile de transport, contopindu-le si creand concepte noi, precum transportul combinat si multimodal, si o noua viziune asupra accesului la caile si fluxurile de transport, precum si a flexibilitatii cerute de actuala economie mondiala.

Transportul feroviar este o modalitate eficientă si economică din punct de vedere energetic de transport terestru cu mijloace mecanizate. Calea ferată asigură o cale de rulare foarte dură si in acelaşi timp netedă, pe care roţile trenului pot rula cu minimum de fricţiune. Ca exemplu, un vagon obişnuit poate transporta până la 125 tone de încărcătură. Comparativ cu alte modalităţi de transport terestru, unui tren îi este necesară cu 50-70% mai puţină energie pentru a transporta o tonă de marfă (ori a unui număr dat de pasageri) decât mijloacelor de transport rutier. Un alt avantaj faţă de transportul rutier: calea ferată . Utilizând transortul feroviar se face o importanta economie de spatiu : o liie ferata dubla poate duce mai multi pasageri, in acelasi interal de timp, decât o autostrada cu patru benzi.

Ca rezultat, transportul feroviar este o formă majoră a trasnportului public în multe tări.

2. SNCF – Societatea Nationala a Cailor Ferate Franceze

SNCF (Société Nationale des Chemins de fer Français) (Societatea Natională de Transport Feroviar) este una din cele mai importante întreprinderi publice din Franţa.

Compania are o dublă activitate:

• Companie de transport feroviar însărcinată cu exploatarea comercială a serviciilor de transport feroviar de călători şi marfă;

• Exploatarea şi întreţinerea, în numele RFF, a reţelei de căi ferate din Franţa.

SNCF are aproximativ 175.000 de angajaţi şi exploatează 32.000 km de linie, din care 1.850 km de linii de mare viteză (iunie 2007) şi 14.800 km de linie electrificată. În medie, compania pune în circulaţie 14.000 de trenuri pe zi. Este a doua cea mai mare companie feroviară europeană, după volumul de activitate, fiind situată în urma Deutsche Bahn. Este condusă de Anne-Marie Idrac (preşedintă a consiliului de adimistraţie) şi de directorul general executiv Guillaume Pépy.

2.1. Istoria SNCF

SNCF s-a format in anul 1938, iar statul francez detinea 51% din actiuni. La inceputul electrificarii, caile ferate franceze foloseau curent continuu de 1,5 kV, dar au adoptat repede noul sistem în curent alternativ de 25 kV-50Hz, care prezinta mai multe avantaje. Unul dintre aceste avantaje este reducerea numarului substatiilor de tractiune. De asemenea, sistemul, adoptat în 1950, este de mare putere si este mai economic decât cel anterior.

In consecinta, o mare parte dintre locomotivele ce foloseau vechiul sistem de electrificare au fost scoase, fiind înlocuite cu trailere si locomotive, din familia trenurilor de mare viteza (TGV- in anl 1970), pe numeroase rute. Pentru toate trenurile noi s-a stabilit o limita de viteza de 300 km/h. Franta isi propunea astfel sa construiasca cea mai rapida retea de trenuri dil lume. De altfel, Franta este singura tara europeana care a realizat o retea speciala de linii în vederea folosirii trenurilor de foarte mare viteza.

Prima calatorie a unui TGV a avut loc in anul 1981, de la Paris la Lyon, dar de atunci liniile de cai ferate de mare viteza s-au extins si in alte tari europene si chiar si in Koreea de Sud.