Mesjul Subliminal

Mesajul subliminal nu este deloc o noutate a timpurilor noastre, se vorbeşte despre el de ceva vreme, de-a lungul timpului s-au făcut tot felul de experimente care mai de care mai indrazneţe pentru a stabili exact dacă acest mesaj are intr-adevăr o putere mare de convingere.

În subconştient pătrund fără alegere tot felul de informaţii. Sub influenţa lor, uneori, se decide direcţia în care apucă un individ. Informaţia din subconştient nu vine în ordine, nu hotărăşte opiniile unui om, dar poate să creeze blocaje, să bulverseze mersul unui gand, să reapară în vise sau in mintea bolnavă. Datele despre subconştient nu sunt numeroase si certe. În schimb, ele pot fi anticipate în funcţie de evenimentele care se petrec la porţile subconştientului. De aceea, modul de influenţare a unei fiinţe prin informaţia neconştientizată depinde de situarea fiecaruia faţă de ceilalţi. Nu doar istoria individuală are importanţă, ci conteztul general şi felul in care fiecare se raportează la ceilalţi.

Acum aproape 90 de ani, Dr. E. O. Potzel, un coleg de-al lui Freud, a făcut o descoperire senzaţională: afirmaţiile ascunse intr-un sunet puternic ajungeau direct în subconştientul acelei persoane si avea o influenţă extraordinară asupra acelei persoane. Deoarece toate deciziile importante se produc in subconştient, influenţarea subliminală avea acelaşi efect ca influenţarea hipnotică, fără ca persoana respectivă să îşi dea seama şi fără riscurile asociate hipnozei. Desi Dr. E. O. Potzel a descoperit mesajele subliminale in 1917, de-abia in 1957, dupa 40 de ani, un cinematograf drive-in din New Jersey a suprapus tahistoscopic peste fata senzuală a actriţei Kim Novak indemnurile ”BEA COCA COLA SI MANANCA POPCORN” la fiecare 5 secunde pentru numai 1/3000 dintr-o secundă. Acest experiment, desfaşurat timp de 6 saptămani pe parcursul rulării filmului Picnic, a fost opera cercetătorului în marketing James Vicary care a afirmat ca s-au înregistrat creşteri ale vanzărilor din incinta cinematografului cu 58% la COLA si cu 18% la popcorn.

În anii '20, postul BBC a început să emită pe frecventa radio. Pentru mulţi oameni din acea vreme, aparatul de radio era un lucru mai mult decât bizar, fiind perceput ca o voce a diavolului. În faţa acestei reacţii, reprezentanţii postului au încercat să schimbe această atitudine, aşa că au introdus o succesiune de fraze (după principiul citirii inverse), sub formă de mesaj subliminal, camuflate în reclame. O melodie era emisă, părând total inocentă, dar citită invers revela, de fapt, adevăratul scop al reprezentărilor. Cuvintele "This is not a noose, no really its not." (Acesta nu este un nod, intr-adevar nu este), puteau fi clar auzite. Reprezentanţii postului BBC considerau că subconştientul poate recepţiona mesajele inverse din limbajul comun. Postul BBC există înca, ceea ce înseamna că “melodia” şi-a servit scopul.

În 1957, Vance Packard, un american, avocat şi jurnalist, publică o carte pornind de la observaţiile sale privind reclamele de pe Madison Avenue, în plină psihoză anti-comunistă şi în plină ascensiune a muzicii rock’n’roll, dezvăluie că anumite companii publicitare utilizează reclame subliminale-prezentarea unor mesaje publicitare ce nu pot fi conştientizate de catre receptori.