Studiu Teoretic - Absenteismul

Nici o afacere nu poate demară în absenţa unor resurse. Dacă întreprinzătorul consideră că a avea resurse financiare echivalează cu a avea succes în afaceri, atunci el se înşeală. Dacă lipsesc resursele umane, dar şi cele materiale afacerea este sortită eşecului. Aşadar pentru a avea succes într-o afacere resursele umane trebuie să fie prezente mereu şi nu absente.

Importanţa fiinţei umane în conducerea cu succes a unei afaceri este cea care face din "Managementul Resurselor Umane" competenţa esenţială pentru toţi managerii. Această responsabilitate nu este numai de a da slujbe oamenilor, de a-i îndruma cum să lucreze şi de a le înregistra performanţele, deşi, managerii trebuie să facă acest lucru. Pe lângă toate acestea, este o investiţie: a da oamenilor putere, pentru ca ei să acţioneze eficient şi eficace. Mai înseamnă să exploatezi cunoştinţele individuale, talentele, imaginaţia şi creativitatea pentru binele comun.

Poate că cea mai semnificativă schimbare pe care ar trebui să o înregistreze organizaţiile româneşti în perioada de tranziţie este în domeniul "Managementului Resurselor Umane". Vechile practici bazate pe responsabilităţi şi autoritate se impun a fi înlocuite cu practicile care pun un accent din ce în ce mai mare pe dezvoltarea indivizilor ca membri adevăraţi şi cooperanţi ai echipei. Orice om bine pregătit şi încurajat poate să ofere ceva valoros managementului unei întreprinderi. Până când această filozofie nu va fi foarte bine înţeleasă şi implementată corespunzător este îndoielnic că în România afacerile vor avea succes.

România se afla în prezent într-un amplu proces de transformare, cu cerinţe urgente şi necesare de integrare în spaţiu unic european, astfel am încercat să abordez probleme legate de resursele umane, analizând atât punctul de vedere al întreprinderii cu privire la resursele umane cât şi punctul de vedere al resurselor umane despre organizaţie. Există o strânsă legătură între creşterea economică, eliminarea sărăciei şi funcţionarea eficientă a forţei de muncă. La nivel mondial politicile care au avut drept scop înlăturarea sărăciei şi creşterea nivelului de trai s-au realizat prin promovarea unor strategii bazate pe utilizarea eficientă a forţei de muncă şi asigurarea serviciilor sociale de bază pentru categoriile cu venituri modeste.

Piaţa muncii din România este dinamică şi variată. Acest dinamism presupune o permanentă adaptare la nou şi pentru mulţi aceasta reprezintă un factor de stres. Varietatea , complexitatea activităţii, dar şi influenţele simultane ale multor variabile economice şi sociale fac că efortul de adaptare să fie unul permanent şi cu consecinţe asupra modului de viaţă, cu impact asupra sănătăţii.Una din problemele importante a managementului resurselor umane este Absenteismul.

Controlarea absenteismului a devenit o grijă din ce în ce mai pregnantă pentru companii. Cauzele pot fi multiple dar măsuri pentru prevenirea lui pot fi implementate cu succes.

Absenteismul propriu-zis se referă la perioada în care angajatul lipseşte deşi îndatoririle lui trebuie îndeplinite. Astfel, sunt trei situaţii în care o companie se poate confrunta cu absenteism: legal (în cazul sărbătorilor legale), consfiinţit(în cazul concediului de odihnă său medical sau pur şi simplu zilele în care angajatul este învoit) şi nemotivat(atunci când nu există nici o explicaţie validă pentru acea absenţă). Exact această ultimă situaţie este cea la care companiile pot lucra astfel încât să se reducă la minim.Absenteismul variază în funcţie de caracteristicile angajaţilor,( de exemplu, nivelul general de bunăstare sau nivelul de educaţie/informaţie în domeniul în care activează), de caracteristicile sociale(de exemplu, accesibilitatea la serviciile medicale) sau de caracteristicile organizaţiei.

Stilul de management a fost deseori desemnat ca principalul factor asociat cu absenteismul: în general, organizaţiile foarte rigide, stilurile de conducere predominant autoritare, dar şi posturile de lucru cu activitate monotonă, prelungită şi cu foarte puţină libertate de decizie se corelează cu nivelurile ridicate de absenteism.

Prin definiţie absenteismul se traduce prin neprezentarea la locul de muncă atunci când prezenţa este planificată sau aşteptată. Cele mai multe absenţe se datorează, în general, unei boli sau incapacităţi, însă şi altor motive.Este important să se ţină cont de presiunile care determină absenţa sau prezenţa pentru a descoperi ce grad de boală justifică absenţa unui angajat, dacă angajatorul este de aceeaşi părere şi cum încurajează angajatorii prezenţa, în special în contextul unei recesiuni.Promovarea sănătăţii şi prezenţei în locul sancţionării absenţei a devenit tot mai mult o problemă politică.Costurile prestaţiilor de invaliditate şi de boală, pe baza estimărilor rezultate din activitatea recentă a OCDE, sunt de 2,5 ori mai mari decât costurile prestaţiilor de şomaj; în plus, aceste costuri manifestă o tendinţă crescătoare.