Tehnici de Comunicare

Feedback-ul este instrumentul cel mai performant prin care putem sa controlam legatura intre intentie si efect in comunicare, dar nu numai. Prin feedback ne putem ajusta comportamentul si putem folosi instrumentele de comunicare mai bine.

La un nivel mai profund, feedback-ul este o atitudine de viata care se concretizeaza in comportamente specifice.

Atitudinea de feedback are doua componente care se presupun si se conditioneaza reciproc. Prima este aceea de "a oferi", iar a doua este aceea de "a cere" feedback. Aceasta este si ordinea: intai oferi si apoi ceri. Preocuparea trebuie sa fie aceea de a fi tu insuti in ordine si abia apoi poti sa ai pretentia de a cere ca si ceilalti sa fie in ordine. Cand oferim feedback pozitiv sau negativ trebuie sa avem in vedere consecintele pe care le producem, efectul pe care-l generam.

Bazele conceptului de “feedback” se regasesc intr-o disciplina mult mai exacta cibernetica - este stiinta care studiaza natura legaturilor, comenzilor si proceselor de reglare în organismele vii si sistemele tehnice din punctul de vedere al analogiilor formale ( nu si din acela al constitutiei si functionarii lor).

Practic cibernetica studiaza aspectele ce vizeaza procesele de comunicare si reglare în sistemele biologice, tehnice, sociale si economice sau mai pe scurt este stiinta conducerii sistemelor.

Bazele ciberneticii ca stiinta au fost puse de savantul american de origine germana Norbert Wiener care în 1948 a publicat lucrarea Cybernetics, Control and Communication in the Animal and Machine. Este de mentionat ca în lucrarea La psychologie consonantique publicata în 1938 savantul român Stefan Odobleja (1902 –1978) abordeaza o serie de probleme specifice reglarii si comunicatiei în sistemele vii, astfel încât acesta poate fi considerat precursorul ciberneticii.

Este important de relevat ca Cibernetica afirma similaritatea în ceea ce priveste reglarea si comunicarea (la nivel conceptual) în toate categoriile de sisteme : biologice, tehnice, economice, sociale etc.

Reglarea este proprietatea prin care un sistem îsi poate mentine starea curenta cât mai aproape de o stare de referinta. Dupa cum se observa în titlul lucrarii lui Wiener apare cuvântul control care exista si în limba româna cu sensul de verificare (testare). Uzual în limba româna termenul control se traduce prin reglare sau prin conducere (Control system – sistem de conducere/reglare). Conducerea reprezinta procesul de determinare si aplicare a comenzii catre un sistem.

SISTEMUL reprezinta o colectie de obiecte aflate în interactiune careia îi sunt specifice o anumita organizare si un anumit scop. Aceasta definitie nu este unica, dar a fost preferata pentru nivelul sau de generalitate. Caracterizarea unui sistem se poate face în maniera structurala sau informationala.

Sistemul prezentat este cu structura deschisa si functional deoarece obiectul condus se gaseste numai sub influenta comenzilor aplicate de catre conducere.

În realitate obiectul se mai gaseste si sub influenta altor marimi externe acestuia pe care le vom numi perturbatii. Actiunea perturbatiilor va determina abaterea rezultatelor de la obiective fara posibilitate de corectie a comenzilor din partea conducerii, întrucât acesta nu este informat nici în legatura cu rezultele nici cu pert urbatiile.

Aceasta legatura informationala referitoare la efect este cunoscuta sub denumirea de conexiune inversa (feedback) si reprezinta un concept fundamental în cibernetica. În conditiile în care obiectivele ramân neschimbate, comenzile vor fi actualizate numai la modificarea rezultatelor ca urmare a actiunii perturbatiilor. Va exista asadar un interval de timp în care rezultatele nu vor mai fi conforme cu obiectivele, aspect ce constituie desigur un neajuns al modului de actiune pe baza analizei efectului respectiv a rezultatelor.