Adunările cultice ale Martorilor lui Iehova

Introducere

Martorii lui Iehova, fiind cunoscuți drept „studenții în Biblie”, sunt o grupare cu preocupări prozelite care își face cunoscută propria credință advento-milenistă. Numele grupării își trage originea din două texte biblice: „Voi sunteți martorii Mei - zice Domnul” (Isaia XLIII, 10) și „Eu sunt Cel Ce exist prin Mine Însumi (Iahweh)” (Ieșirea III, 14), titulatură utilizată începând cu anul 1931 . Persoana care a înființat această mișcare este Charles Taze Russell, un prezbiterian pietist care devine adventist și după o călătorie la Locurile Sfinte își organizează primele ideii de bază ale noii mișcări; în 1872, adună primii „studenți în Biblie” pe care îi îndrumă spre asumarea unei suite de ideii precum: inexistența iadului, iminența sfârșitului lumii, conceptul de Armaghedon și mileniul. Mișcarea pune mare accent pe semnificația deosebită a textelor vechi testamentare, dezvoltând diferite calcule ale venirii Parusiei” .

Întrebările legate de cultul iehovist sunt centrate pe implicațiile prozelite în societate contemporană, pe lângă cele cinci adunări săptămânale ale grupării: „Întrunirea de serviciu, Școala de minister teocratic, Întrunirea publică, Studiul Turnului de veghe și Studiul de carte” este de interes raportul dintre tainele ortodoxe și receptarea acestora în cultul acestei mișcări, cu alte cuvinte se dezvoltă următoarele întrebări: Care sunt diferențele dintre tainele ortodoxe și ritualurile iehoviste? Cum se desfășoară activitățile cultice în aceste adunări care au loc în clădirile numite „Sălile Regatului”? Și care este temeiul pentru care „Comemorarea morții lui Isus” este singura zi din an, în care un public numeros se întâlnește pentru a celebra acest eveniment?

Metoda de bază pe care o voi folosi pentru a găsi răspunsul acestor întrebări și pentru a duce la final acest referat este metoda sistematică, însă am avut și două întâlniri cu membri ai grupării „Martorii lui Iehova”, care mi-au oferit multe lămuriri la întrebările avute, primind chiar și o cărticică cu doctrina iehovistă.

A. Partea teoretică

I. Elemente cultice și practici specifice ale grupării „Martorii lui Iehova”

Învățătura martorilor lui Iehova are numeroase elemente ale doctrinei protestante. „Marele păcat al Bisericii Romano-Catolice constă în numeroasele compromisuri pe care le-a făcut de-a lungul timpului, când a alunecat spre liberalism teologic și modernism. Față de bisericile creștine au o atitudine ostilă, considerând creștinismul în ansamblul său o apostazie, parte a Babilonului cel mare, imperiul lumesc al falsei religii, care se află sub conducerea lui satan. Martorii nu practică în nici un fel ecumenismul, ci, din contră, îl condamnă și nu participă la întâlniri interconfesionale” .

Ca întreg corpul protestant, ei susțin că „Isus este singurul mediator între Dumnezeu și om și nu acceptă cultul sfinților, al Maicii Domnului, și nici cinstirea Sfintei Cruci sau a icoanelor. Viața religioasă este puțin dezvoltată datorită preocupărilor materiale , serviciile religioase axându-se pe modalități de însușire a învățăturilor iehoviste și de propagare a acestora. Ele consistă, în principal, în reuniuni de studiu în timpul cărora credincioșii ascultă discursuri, citesc împreună publicațiile mișcării și se inițiază în prozelitism. Și acest minim ritualism este tot o moștenire de la Russell, care, la apariția cărții Millenial Dawn, a reușit să încurajeze grupurile locale de ,,studenți” să dedice una din întâlnirile lor săptămânale studiului cărții lui. Curând, s-a format o ecclesia a adepților săi și Charles Taze Russell a improvizat un serviciu religios care includea „rugăciuni frățești, conferințe și sfaturi” .

II. Aspecte ceremoniale ale mișcării iehoviste

Sfintele Taine și ierurgiile sunt negate de adepții acestei mișcări, cu toate acestea „zestrea lor spirituală” împrumutată de la înaintașii fondatorilor acestei mișcări îi fac să insereze în practicile lor diferite ceremonii și ritualuri precum: botezul, spovedania, euharistia, cununia, preoția, maslul, mirungerea, înmormântarea. Toate aceste practici sunt lipsite de caracterul sacru de taină fiind o suită întreagă de momente prin care propaganda iehoviștilor poate atrage noi adepți; de altfel, această realitate nu se rezumă doar la momentele amintite, ci toate activitățile lor au ca principal scop prozelitismul. Botezul nu este considerat taină de către „Martorii lui Iehova”; acest lucru reiese din modul în care se raportează la săvârșirea acestei ceremonii: simplist și lipsit de valoarea sacerdotală și doctrinară a botezului ortodox. Pentru membrii mișcării, botezul simbolizează dedicarea vieții lui Iehova și organizației martorilor. Botezul este perceput ca un ,,simbol exterior”, care nu produce nici o transformare a ființei umane. Această ceremonie este administrată tuturor celor conștienți de importanța botezului; printre cei care sunt botezați pot fi nu doar adulți, ci și adolescenți sau copii cu vârste fragede (4-5 ani), deoarece membrii organizației nu agreează ideea baptistă a botezului la maturitate, făcut pe considerentul aderării conștiente la o anumită doctrină. O asemănare între botezul creștin al primelor veacuri și botezul iehovist o constituie momentul în care candidații primesc întrebări de la săvârșitor, motiv pentru care ei nu practică botezul pruncilor mici. Încărcătura mistico-spirituală a botezului este înlăturată, deoarece ,,martorii” își asumă că botezul nu este primit pentru nașterea din nou, în speranța unei vieți noi în Hristos. Botezul membrilor este o simplă adeziune la organizare, făcută în mod mecanic. În trecut, botezul iehovist se făcea în râuri, lacuri, mări și oceane. Acum se folosesc bazine publice, iar unii adepți cu posibilități materiale folosesc pentru botez piscine particulare” .