Insolvența în dreptul comparat

Insolventa este definita de lege ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti pentru plata datoriilor exigibile. Aceasta procedura se doreste a fi un instrument echidistant intre debitorul aflat in imposibiliate de plata si creditorii sai. Scopul acestei proceduri este acela de a asigura modalitati de acoperire a pasivului debitorului aflat in imposibilitate de plata a datoriilor, prin reorganizarea acestuia acolo unde este posibil sau prin faliment.

Creditorul este acea persoana fizica sau juridica care are un drept de creanta asupra averii debitorului si care a solicitat expres instantei sa-I fie inregistrata creanta in tabelul definitiv de creante si care poate face dovada creantei fata de patrimoniul debitorului.

Procedura insolventei este una concursuala, pe care legea o instituie pentru acoperirea datoriilor debitorului aflat in insolventa, insa este o procedura de sacrificiu care limiteaza capacitatea juridica a debitorului si limiteaza drepturile creditorului.

Procedura insolventei are la baza patru principii: principiul celeritatii; principiul unitatii si colectivitatii procedurii; principiul maximizarii averii debitorului; principiul participarii active a creditorului. Daca procedura a fost deschisa la cererea debitorului si nu s-au inregistrat cereri de creanta de catre creditori se recomanda inchiderea procedurii si revocarea hotararii de deschidere a procedurii, deoarece nedepunerea cererilor in termenul prevazut de lege echivaleaza cu o remitere de datorie ce stinge obligatia si il libereaza pe debitor.

Organele care aplica procedura de insolventa sunt: judecatorul sindic ale carui atributii vizeaza activitatea administratorului judiciar si a lichidatorului si controlul cererilor aferente procedurii insolventei. Judecatorul sindic are ca atributii: pronuntarea hotararii de deschidere a procedurii; judecarea contestatiei debitorului pentru cererea introductiva a creditorilor de deschidere a procedurii; desemnarea administratorului judiciar provizoriu sau a lichidatorului; confirmarea administratorului judiciar sau lichidatorului desemnat de adunarea creditorilor; inlocuirea pentru motive temeinice a administratorului judiciar sau a lichidatorului; judecarea cererilor de a se ridica debitorului dreptul de a-si mai adminstra averea; judecarea cererilor de atragere a raspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului in insolventa; etc.

Atributiile de conducere apartin administratorului judiciar, lichidatorului si prin exceptie debitorului in cazul in care nu i s-a ridicat dreptul de a-si administra averea. Hotararile judecatorului sindic sunt definitive si executorii. Ele pot fi atacate separat cu recurs.

Judecatorul sindic este desemnat aleatoriu de catre presedintele tribunalului sau de presedintele sectiei. Competenta judecatorului sindic este generala. Instanta competenta in ceea ce priveste procedura insolventei in prima instanta este tribunalul in a carei raza teritoriala isi are sediul debitorul, conform inscrierii din registrul comertului, iar instanta competenta sa solutioneze recursul este Curtea de Apel. Recursul se judeca de complete specializate in 30 de zile de la inregistrarea dosarului la Curtea de Apel. Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicarii hotararii, iar cererea se depune la instanta unde functioneaza judecatorul sindic a carui hotarare se ataca. Dispozitiile privind incompatibilitatea si abtinerea sunt inaplicabile judecatorului sindic care a pronuntat o hotarare intr-o procedura a insolventei si care este dator sa efectueze in continuare actele de procedura care sunt impuse de procedura insolventei.

Citarea partilor se realizeaza prin Buletinul procedurilor de insolventa. Buletinul procedurilor de insolventa este publicatia editata de ONRC care are drept scop publicarea citatiilor, convocarilor, notificarilor si comunicarilor actelor de procedura efectuate de instanta si administrator. In procedurile contencioase vor fi citate ca parti numai persoanele ale caror drepturi sau interese sunt supuse spre solutionare judecatorului sindic, in conditii de contradictorialitate.

La prima sedinta a adunarii creditorilor sau ulterior creditorii care detin cel putin 50% din valoarea creantelor pot decide numirea unui administrator judiciar sau lichidator, practician in insolventa, totodata stabilindu-I si remuneratia. Acesta va convoca si va prezida adunarea generala a creditorilor daca legea sau judecatorul sindic nu dispun altfel.

Administratorul judiciar are ca si atributii: examinarea situatiei economice a debitorului si intocmirea unui raport prin care sa propuna fie intrarea in procedura simplificata, fie continuarea observatiei in cadrul procedurii generale; examinarea activitatii debitorului si intocmirea unui raport amanuntit asupra cauzelor care au dus la aparitia starii de insolventa, elaborarea planului de reorganizare, supravegherea operatiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului, conducerea activitatii debitorului, convocarea, prezidarea si asigurarea secretariatului sedintelor adunarii creditorilor; introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor; mentinerea sau denuntarea unor contracte incheiate de debitor; verificarea si incasarea creantelor; sesizarea judecatorului sindic in legatura cu orice problema care ar cere o solutionare de catre instanta.