Agricultura convențională versus agricultura ecologică

Agricultura este știința și arta cultivării plantelor și a creșterii animalelor.

13 mii de ani în urmă omul începe să planteze diferite semințe pentru a obține ulterior o recoltă.

10-11 mii de ani în urmă începe să domensticească porcii, oile și bovinele.

Primele plantații uniforme apar în luncile râurilor Tigru, Eufrat, Nil etc. Tot aici apar și primele unelte.

În perioada Evului Mediu apar noi tehnici de cultivare, răspândirea diferitor specii de plante și animale, rotația bienală, trienală a culturilor.

Sec. XVII-XIX - prima revoluție agricolă - rotația plurienală, îngrășăminte naturale, irigarea etc.

Sec. XIX - a doua revoluție agricolă - utilaje agricole, îngrășăminte chimice, hibridare etc.

AGRICULTURA

Din latină - agri înseamnă câmp

cultura însemnând cultivare

Sistemul agricol reprezintă un ansamblu de sectoare, tehnologii, mașini și agregate tehnologice, în care solul este folosit ca principala resurse de producție pentru culturile agricole, pomicole, viticole, legumicole, floricole cât și pentru creșterea animalelor. Structura sectoarelor poate fi diferită de la o fermă la alta.

În Europa, în domeniul agricol, în funcție de tehnologiile utilizate, de nivelul lor de intensificare, specializare, de cantitatea și calitatea biomasei, de raporturile cu mediul înconjurător, etc. sunt practicate diferite sisteme de agricultură:

- durabilă;

- convențională;

- biologică;

- organică;

- de precizie;

- extensive.

Agricultura convențională

Este cel mai răspândit model de producție agricolă de pe planetă. Aceasta urmărește eficiența și profitabilitatea economică prin plantații intensive de monocultură.

Este intensiv mecanizată, cu produse competitive pentru o productivitate mare.

Afânarea solului este efectuată regulat, prin arătura cu întoarcerea brazdei, urmată de lucrări secundare de pregătire și întreținere.

Se practică fertilizarea minerală cu doze mari și foarte mari, monocultura sau cel mult rotații scurte de doi, trei ani, tratamente chimice intensive pentru combaterea buruienilor, bolilor și dăunătorilor / furaje concentrate pentru ferme.

A fost larg utilizată până la sfârșitul anilor 80. Astăzi, este acceptat acest tip de agricultură dar cu un control riguros în vederea cantităților de substanțe chimice. Se analizează specificul local: climat, sol, relief, condițiile sociale și economice, care determină nivelul de vulnerabilitate sau de susceptibilitate față de diferitele procese de degradare chimice, biologice, fizice a mediului.

Se aplică pe suprafețe de la 1 ha până la cele de ord. miilor de ha.

Sistemele de agricultură convențională

- Pentru funcționarea resurselor tehnologice pe care le folosește, se utilizează în general combustibili fosili și poluanți.

- În același timp, o multitudine de tehnici agricole dezvoltate sunt realizate cu substanțe toxice sau poluante - compușii chimici care dau naștere pesticidelor, nutrienților și stimulatorilor de creștere sau îngrășămintelor neorganice.

- În general, este legat de producția pe scară largă. În acest fel, acoperă cantități mari de produse de cele mai multe ori și de o natură foarte diversă.

- Permite crearea unui număr mare de locuri de muncă, permițând anumitor zone să își bazeze economia în mare măsură pe agricultură. 50% din populația lumii activează în agricultură.

- Această metodă agricolă urmărește cea mai mare rentabilitate posibilă. Pentru a face acest lucru, funcționează cu modele de producție de înaltă eficiență și mereu solicită tehnologii noi.

- În astfel de unități agricole, scopul major este cel al obținerii unui profit maxim, fiind minimizată protecția resurselor mediului înconjurător.