Distrugerea Stratului de Ozon

Încă de la apariţia sa pe Terra, homo sapiens a influenţat mediul natural în sensul

dorit de el, pentru a-şi asigura protecţie, hrană, căldură, deci supraviaţuirea şi dezvoltarea.

Dacă la început impactul a fost neglijabil, datorită numărului redus de indivizi şi adaptării

cvasianimalice la mediu, treptat, efectele s-au amplificat.

Impactul omului asupra naturii s-a materializat prin:

• modificarea radicală a peisajului geografic prin lucrări de mari proporţii, ca: bazine,

lacuri de acumulare, îndiguiri, desecări, extracţii etc;

• exploatarea puternică a resurselor materiale, ale solului şi ale subsolului, precum şi a

resurselor energetice;

• modificarea climei, în sensul aridizării ei, prin transformări negative în structura

învelişului vegetal şi în special prin defrişări;

• schimbarea structurii ecosistemelor peste limitele de refacere ale lor;

• distrugerea unor numeroase specii de plante şi animale prin deteriorarea, schimbarea

sau distrugerea ecosistemelor în care fuseseră adaptate;

• schimbarea compoziţiei atmosferei, apelor şi solului, prin deversări de diverse produse;

• alterarea fondului genetic natural al vieţuitoarelor, în sensul scăderii capacităţii de

adaptare, refacere şi reproducere.

Actualmente, industria, transporturile, agricultura, marile aglomerări urbane, conflictele

armate afectează profund şi uneori ireversibil mediul natural.

Ozonul este o stare alotropică a oxigenului cu formula chimica O3. Se găseşte

în straturile superioare ale atmosferei în concentraţii foarte mici şi formează ceea ce se

numeşte pătura de ozon. El are proprietatea de a reţine radiaţiile cosmice cu lungime de

undă foarte mică şi extrem de nocive pentru organismele vii, mai ales pentru cele

animale, făcând posibilă viaţa pe pământ în forma actuală. Se estimează că la ora actuală

exista circa 3 miliarde de tone de ozon. Dacă tot ozonul ar fi concentrat în formă pură

atunci ar forma un strat în jurul Pamatului doar de 3 mm.

Ozonul prezent în straturile inferioare ale atmosferei (“Ozonul rău” - se găseşte până la cca.

12 km altitudine) este „toxic”, ataca celulele plantelor prin inhibiţia fotosintezei,

intensifică procesele nocive ale smogului. Concentraţii ridicate la nivelul solului sunt

periculoase şi pot provoca boli pulmonare. Formarea acestuia este accentuată in lunile de

vara.

Ozon provine din cuvântul grecesc "ozein" care înseamnă

"a mirosi".

Structura moleculei de ozon a fost stabilită prin metoda difracţiei

electronilor şi prin metoda microundelor.