Exploatarea stufului din Delta Dunării

Delta Dunarii este cea mai mare rezervatie naturala din Europa. In anul 1991 a dobandit recunoasterea internationala, si a fost inscrisa in Patrimoniului Natural Mondial. Ea este o regiune de mare frumusete turistica si de un real interes stiintific. Rezervatia Biosferei Delta Dunarii se afla pe locul 5 intre zonele umede ale Terrei si pe locul 2 in Europa, dar ca importanta ecologica este a 3-a din lume.

Delta Dunarii reprezinta o zona de atractie turistica, datorita unei vegetatii si faune bogate, precum si a unor caracteristici care ii confera unicitate in intreaga lume. Ocupa 2,5 % din suprafata tarii, se intinde la varsarea Dunarii in Marea Neagra si s-a format intre cel 3 brate ale sale:Chilia, Sulina si Sfantul Gheorghe. Intre aceste brate se intinde fastele grinduri aluvionare(de mal), cu numeroase, paduri de salcii, cu pasuni si bogate terenuri agricole.

In interiorul Deltei se gasesc peste 32 de tipuri de ecosisteme dintre care cele mai importante sunt: ecosistemul apelor curgatoare: bratele Dunarii, canale si garle; ecosistemul apelor stagnante: lacurile, canale impotmolite si unele garle; ecosistemul suprafetelor mlastinoase si inundabile (al stufariilor si plaurului) - stufarisurile inconjoara lacurile pe care cu timpul le invadeaza.

Stuful (Phragmites australis) ocupa mari intinderi din suprafata Deltei, cca. 78% din suprafata totala , fiind inalt si gros. Alaturi de stuf aici se mai dezvolta rogozul, menta, feriga de apa, cucuta de apa, troscotul, salcia pitica, precum si plantele agatatoare Calystegia sepium si Solanum dulcamara. O vegetatie aparte este plaurul, pe care se formeaza coloniile de pelicani comun si cret. Plaurul este o formatiune specifica stufariilor masive, are un strat gros de aproximativ 1,6m format dintr-o impletitura de rizomi de stuf si de radacini ale altor plante acvatice in amestec cu resturi organice si sol.

Pe langa aceasta vegetatei specifica deltei, s-au dentificarea circa 955 specii de cormofite spontane, reprezentand: elemente eurasiatice (28%), estice (24%), europene (14%), cosmopolite si adventive. Specificul Delteii Dunarii este dat de prezenta spciilor: Salicornia patula, Juncus marinus, Juncus littoralis, Plantago cornuti. Zavoaiele ocupa 6% din suprafata deltei, sunt alcatuite din paduri de salcie, frasin, arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile.

Imensele stufarisuri ofera adapost, hrana si posibilitati de inmultire pentru numeroase animale, aici traind peste 300 de specii de pasari; mamifere, vulpea, nutria, nurca, cainele enot, vidra, nevastuica , sarpele de nisip, broaste testoase. O bogatie specifica deltei o reprezinta cele peste 100 de specii de pesti. Pestii sunt cei mai multi de apa dulce (60%), restul migrand primavara din Marea Neagra. Intre acestia, sturionii, stiuca, somnul si scrumbiile predomina.

• Stuful - Aurul verde

Datorită însuşirilor sale fizice stuful reprezintă un material de construcţie ideal: Acesta este uşor, dar, în acelaşi timp, stabil. Aerul din şi dintre firele de stuf asigură o izolaţie termică şi fonică deosebită, asigurând astfel un confort ridicat şi poate fi uşor combinat cu alte marteriale de construcţie cum ar fi lutul, lemnul şi cimentul.

Aceste calităţi îl face apreciat şi în arhitectura modernă. În acest cadru materialele prefabricate din stuf şi-au dovedit eficacitatea, combinând calităţile fizice cu cele ecologice. Producerea acestor materiale necesită un consum redus de energie şi are loc fără utilizarea unor componente chimice, fără emisii şi reziduuri; Plăcile pot fi transformate în compost.

Exemplele din Austria şi Germania au demonstrat că folosirea stufului în construcţii nu este depaşită ci din contră, ea reprezintă o technologie orientată spre viitor. În cazul Deltei Dunării folosirea acestui material poate oferi, culturii tradiţionale un impuls economic şi ecologic în direcţia dezvoltării durabile.

Ca nici o altă resursă naturală, stuful este parte integrantă din ecologia şi economia Deltei Dunării – atât ca habitat important şi plantă purificatoare naturală pe de o parte cât şi ca materie primă versatilă pe de altă parte –fapt ce se reflectă foarte bine în arhitectura tradiţională.