Fundamentarea Teoretică a Impozitelor

Impunerea reprezintă un complex de măsuri şi operaţiuni politice şi de tehnică fiscală, efectuate în baza legii, care au ca scop final stabilirea impozitului ce revine în sarcina unei persoane fizice sau juridice.

Impozitul este plata bănească obligatorie, generală şi definitivă efectuată de persoane fizice şi juridice la bugetul statului sau la bugetele locale, în cuantumul şi la termenele prevăzute de lege, fără obligaţia din partea statului de a presta plătitorului un echivalent direct şi imediat. Impozitele pot fi de tip direct sau de tip indirect. Cele indirecte se caracterizează prin faptul că nivelul impozitului este inclus în preţurile bunurilor sau în tarifele lucrărilor şi serviciilor. Exemple de impozite indirecte: taxa pe valoare adăugată (TVA), accizele, taxele vamale, comisioanele vamale ş.a.

Spre deosebire de impozit, taxa este plata care se efectuează de persoane fizice şi juridice către instituţii publice pentru serviciile prestate acestora de către stat (presupun o contraprestaţie din partea instituţiilor statului). Exemple de taxe: taxa de parcare, taxa de autostradă, taxa de timbru fiscal, taxa de timbru de mediu ş.a.

Impozite Taxe

• statul nu e obligat să presteze un echivalent direct şi imediat plătitorului; • statul prestează un serviciu direct, şi, pe cât posibil, imediat;

• cuantumul impozitului se determină în funcţie de natura şi volumul venitului impozabil sau al averii; • mărimea taxei depinde, în mod obişnuit, de felul şi costul serviciului prestat;

• termenele de plată se stabilesc în prealabil. • termenele de plată se fixează, de regulă, în momentul solicitării sau după prestarea serviciilor.

Impozitele directe

Impozitele directe se percep periodic (lunar, trimestrial sau anual) de la persoane fizice sau juridice pe baza venitului constatat sau asupra valorii bunurilor care le aparţin. Exemple: impozitul pe profit, impozitul pe venituri de natură salarială, impozitul pe venituri agricole, impozitul pe dividende, impozitul pe clădiri, impozitul pe mijloace de transport, impozitul pe terenuri etc.

Impozitele directe pot fi împărţite în impozite directe reale şi impozite directe personale. Impozitele directe reale se aşază asupra bunurilor care constituie avuţia materială a cetăţenilor (terenuri, imobile) fără a ţine seama de veniturile pe care acestea le produc.

Impozitele directe de tip personal au în vedere, în primul rând, situaţia personală a subiectului impozabil. Obiectul impunerii îl constituie veniturile dobândite sub formă de salarii, câştiguri din profesii libere, beneficii din activităţi industriale, activităţi bancare, din comerţ, venitul net obţinut din exploatarea pământului, din arenzi, chirii.

A. Calculul impozitului pe salarii

Impozitul pe salariu (Imp/sal) = 16% x Salariul impozabil

Salariul impozabil = salariul brut (SB) – contribuţii sociale angajat – deduceri personale

Salariul net (SN) = SB – contribuţii sociale angajat – Imp/sal

Contribuţiile sociale aferente angajaţilor (cote valabile la 1 ianuarie 2013):

CAS: 10,5%

CASS: 5,5% x SB

CFŞ: 0,5%

Contribuţiile sociale aferente angajatorului (unităţii):

20,8% pentru condiţii normale de muncă

CAS 25,8% pentru condiţii deosebite de muncă

30,8% pentru condiţii speciale de muncă

CASS: 5,2%

CFŞ: 0,5% x SB

AMBP (accidente de muncă şi boli profesionale): cota variază în funcţie de tipul activităţii între

0,15% - 0,85%

FGCS (fond de garantare creanţe salariale): 0,25%

CM (concedii medicale şi indemnizaţii): 0,85%

Deducerile personale se acordă în funcţie de nivelul salariului brut şi de numărul persoanelor aflate în întreţinere. In cazul în care salariul brut este cuprins între 1.000 lei şi 3.000 lei, deducerea personală se va acorda după următorul algoritm: