Habitatul 8160 Grohotișuri medio-europene calcaroase ale etajelor colinar și montan

1. Caracterizarea habitatului

Este un habitat de grohotişuri rezultate din sfărâmarea calcarelor, conglomeratelor şi gresiilor calcaroase din munţii de joasă altitudine (până la 1400 m, în etajul fagului) cu o floră fundamental diferită faţă de cea a pajiştilor de pe grohotişurile calcaroase alpine, larg răspândit în toţi Carpaţii şi uneori prezent şi în arealul dealurilor înalte. Există două variante ale acestor pajişti slab închegate de grohotişuri calcaroase de joasă altitudine. Cea mai larg răspândită este cea a comunităţilor de feriguţa lui Roberts şi cimbrişor comat carpatin (aceasta se dezvoltă la contactul grohotişurilor cu habitatele de păduri de fag limitrofe, de unde importă numeroase specii de pădure), dar cele mai tipice sunt pajiştile de sânziană albă de grohotiş, iarba fiarelor şi cimbrişor comat carpatin (această din urmă variantă fiind inclusă de unii specialişti printre pajiştile de grohotişuri calcaroase alpine pentru că au fost găsite, mai rar, şi în etajul boreal). În Munţii Banatului se găsesc două tipuri de pajişti de grohotiş proprii numai acestor munţi, unul dintre ele edificat de colilia trestioară (Acnatherum) şi celălalt de priboiul cu rădăcini mari şi iarba dragostei roşie. Comunităţile de urzica păreţilor (Parietaria) incluse uneori aici au adesea caracter de buruienişuri din vetrele aşezărilor umane.

Acest tip de habitat este răspândit din etajul colinar până în cel montan și subalpin, de obicei în locuri uscate, calde. Este reprezentat prin comunități încadrate în ordinul Stipetalia calamagrostis.

În România acest tip de habitat se întâlnește pe grohotișurile calcaroase de pe versanții abrupți la altitudini între 300-1000 m din partea de sud-vest a țării. Pe teritoriul României acest tip de habitat se întâlnește în bioregiunile Alpină și cea Continentală.

Asociaţiile vegetale corespunzătoare acestui tip de habitat sunt Gymnocarpietum robertianae Kaiser 1926, Dryopteridetum robertianae Kuhn 1937, Tüxen 1937, Thymo marginati – Phegopteridetum robertianae Csűrös et Csűrös Káptalan 1966.

Specii caracteristice habitatului sunt Achnatherum calamagrostis, Gymnocarpium robertianum, Galeopsis angustifolia, Petasites paradoxus, Rumex scutatus. Pe lângă acestea se remarcă și speciile Alyssum petraeum, Galium purpureum, Arabis procurrens, Cardasminopsis arenosa, Parietaria officinalis, Melica nutans var. flavescens, Festuca xanthina, Lamium garganicum ssp. laevigatum, Calamagrostis varia, Microrrhinum minus, Geranium robertianum, Melica ciliata, Teucrium botrys, Vincetoxicum hirundinaria.

Habitatele din România corespunzătoare pentru habitatul Grohotişuri medio-europene calcaroase ale etajelor colinar şi montan sunt R6114 și R6115.

R6114 Comunități sud-est carpatice de grohotișuri mărunte sau grosiere nefixate cu Gymnocarpium robertianum și Thymus comosus

Rãspândire: Carpații Meridionali: Masivul Leaota (Cheile Ghimbavului, Cheile Dâmbovișței, Cheile Cheii), Munții Țarcu, Munții Godeanu, Munții Cernei; Carpații Occidentali: Vidra-Avram Iancu, Munții Scărița-Belioara, Valea Iadului; în regiunea montană.

Suprafețe: mici (10–100 ha).

Stațiuni: Altitudine: 800–1000 m.

Clima: T = 7–5° C; P = 850–1100 mm.

Relief: versanți însoriți cu înclinare mare spre medie.

Substrat: grohotișuri mărunte sau grosiere nefixate, pe terenurile puternic luminate, dar umede și care au o cantitate apreciabilă de material organic, provenit din resturile vegetale ce se acumulează de pe terenurile învecinate precum și de la plantele ce cresc pe acest substrat.

Structura: Habitat cu compoziție floristică heterogenă.

Stratul ierbos: speciile caracteristice pot realiza o acoperire de la 15% până la 60%. Pe lângă speciile caracteristice grohotișurilor, apar unele mezofile cum sunt: Eupatorium cannabinum, Valeriana officinalis, Silene vulgaris, Galeopsis ladanum, Salvia glutinosa, Tussilago farfara etc. Pe măsură ce se acumulează substanțe organice în substrat și grohotișul devine mai stabil, apar un număr însemnat de specii de pajiști cum sunt: Agrostis tenuis, Festuca rubra. Thymus bihorensis (marginatus) apar uneori în cantitate mai mare putând alcătui o subasociație aparte, Thymetosum bihorensis (marginatae).

Valoare conservativă: redusă.

Compoziție floristică: Specii edificatoare: Gymnocarpium robertianum. Specii caracteristice: Gymnocarpium robertianum, Achnatherum calamagrostis, Parietria officinalis, Thymus comosus. Alte specii importante: Geranium robertianum, Senecio rupestris, Melica ciliata, Origanum vulgare, Galium album, Arabis alpina, Teucrium montanum, Cardaminopsis arenosa ssp. borbasii, Moehringia muscosa, Vincetoxicum hirundinaria. Specii endemice: Thymus comosus.