Petrolul - Resursă-mamă și rană pentru mediu

Petrolul reprezintă materia primă a combustibilului ce pune în mișcare ziua de astăzi.

Acesta este compus, din punct de vedere chimic, din hidrocarburi (gazoase, solide care se dizolvă în lichide), ce conțin și mici proporții de compuși: cu oxigen, cu azot, cu sulf și minerale, rezultate din procesul formării sale. Hidrocarburii din care acesta este format, aparțin claselor de alcani, care ocupă cea mai mare proporție în compoziția petrolului; cicloalcani, sau naftene, cu cicluri de molecule de carbon cu valori C_5 și C_6; și aromatici care variază, dar se găsesc în proporții mai mici decât celelalte clase, iar cu cât acest tip de hidrocarburi are un procent mai mare în compoziția petrolului, cu atât acesta conține mai mult asfalt.

Fiind un produs de natură organică, acesta se regăsește în natură, sub forma zăcămintelor de petrol existente în pământ și la diferite adâncimi în apa mărilor, prin mâlul marin rezultat din acumularea de materie organică moartă precum algele și planctonul, procesul desfășurându-se la adâncimi foarte mari. Această formare este posibilă sub procesele de descompunere și transformare a materiei moarte, sub efectul lipsei de oxigen, prezența presiunii crescute și perioadei îndelungate de expunere la acestea, de câteva milioane de ani. Identice sunt și condițiile de formare în sol, însă în mediu diametral opus. În procesul de formare, la nivelul zăcământului marin de petrol, mâlul mineral reprezintă un important element ca și catalizator, care este responsabil cu transformarea grăsimilor la nivel chimic, spre realizarea petrolului propriu-zis. ^((1)) La nivel terestru, zăcămintele de petrol se formează prin roca-mamă, ce ”găzduiește” întregul proces. Temperatura ridicată provoacă migrarea particulelor fin dispersate ale materiei cherogene către suprafața rocii sub acțiunea împingerii lor de către apa sărată cu indice de greutate mai mare, fiind forțate să se uneasă într-o masă compactă de petrol. ^((2))

Un zăcământ de petrol este descoperit, de cele mai multe ori, având deasupra sa o cupolă de gaz natural. Aceasta se formează atunci când procesului descris mai sus, i se adaugă existența unui strat argilos impermeabil în compoziția rocii-mame, iar gazul natural se ridică prin porii rocii de dezvoltare, lăsând în urmă masa lichidă a petrolului ce se află după stratul argilos. Se poate da exemplu astfel, existența unui zăcământ de petrol înmagazinat într-un calcal poros care a luat naștere dintr-un coral, în peninsula Arabă. ^((3))

Metode de extragere ale petrolului

Procesul și metoda de extracție a petrolului depinde de adâncimea la care se află acesta și de tipul de suprafață în care se află: terestră sau marină. Când petrolul se află în suprafața terestră și la o adâncime mică, un turn de sondă de petrol cu rezervoare pentru lichidul de sondă face cu ușurință extragerea petrolului din sol. Dacă zăcământul se află mai adânc localizat în sol, este nevoie de o pompă de mare adâncime care să faciliteze scoaterea petrolului și colectarea lui. Depozitele maritime de petrol cer construirea pe mare, a unor platforme de extracție sau a unor insule de foraj, unde forarea și colectarea petrolului sunt mult mai anevoioase.

La toate procedeele de foraj se folosește un lichid de sondă cu polimeri pentru a stabiliza gaura de foraj, lichid care necesită o greutate specifică mare - pentru aceasta se adaugă baritină, lichidul de foraj trebuind să aibă o anumită viscozitate. Capul de foraj, freza, este prevăzut cu tăișuri cu vârf de diamant, iar coloana de sondă este alcătuită din țevi de oțel care se montează împreună prin înșurubare (una în alta), această coloană atingând lungimi de până la câteva mii de metri. În cazul zăcămitelor de petrol care nu se află sub presiune, această presiune se realizează prin pomparea de apă sau gaz, iar în cazul zăcămintelor cu o viscozitate ridicată se presează lichide pentru reducerea viscozității. ^((4))