Protecția atmosferei

Poluarea atmosferei a devenit o importanta problema socioeconomica contemporana captand proportii ingrijoratoare in unele tari puternic industrializate.

Astfel, a devenit evident faptul ca poluarea atmosferei poate bloca dezvoltarea in continuare a civilizatiei moderne (prin efecte grave asupra omului) si ca trebuie rezolvata neaparat “contradictia” care a aparut intre cerintale cresterii economice si cerintele protelarii mediului inconjurator.

Consiliul European pentru Protectia Mediului Inconjurator (Raportul din 14 septembrie 1967) defineste poluarea atmosferica astfel:”se considera poluat aerul atunci cand se constata prezenta unor substante straine sau a unor variatii importante ale acestora in proportia partilor componente ale aerului si care, tinand seama de cunostintele stiintifice ale momentului, pot provoca efecte daunatoare sau actiuni jenante”.

In Conventia si Rezolutia privind poluarea atmosferei transfrontiera la mari distante (Geneva 1979) s-a definit poluarea atmosferica ca fiind “introducerea in atmosfera de catre om, direct sau indirect, substante sau energie care au actiune nociva de natura sa puna in pericol sanatatea omului, sa dauneze resurselor economice si ecosistemelor, sa deterioreze bunurile materiale si sa aduca atingeri sau sa pagubeasca valorile de agreement si alte utilizari legitime ale mediului inconjurator ” si poluarea atmosferica transfrontiera pe distante lungi ca fiind “poluarea a carei sursa fizica este cuprinsa total sau partial in zona supusa jurisdictiei nationale a altui stat, la o distanta la care nu este in general posibil sa se distinga contributia surselor individuale sau a grupurilor de surse de emisie”.

Rezulta ca poluarea atmosferei trebuie privita din punct de vedere al domeniului de folosire, de utilizare a acestui factor de mediu pentru om etc.

Aerul reprezinta cadrul natural al vietii si poate fi poluat la un nivel care sa dauneze sanatatii sau vietii animale sau vegetale. Ca materie prima in diferite industrii, el poate contine4 substante care pot sa impiedice procesul de productie, sa corodeze instalatiile, sa altereze calitatea produselor etc.

Pentru turism, efectele pagubitoare ale poluarii aerului in anumite zone nu privesc prezenta unor substante vatamatoare sanatatii, ci alterarea lui intr-un mod care il face mai putin agreabil pentru cei veniti sa se destinda in mijlocul naturii.

Poluarea este prin urmare cauzata de evacuarile, emanatiile sau emisiile in atmosfera de poluanti importanti care pot avea efecte negative asupra fie a omului, fie a vegetatiei, fie a apei si soluluifie a constructiilor si instalatiilor.

Poluantii prezenti in atmosfera se impart in doua grupe:

1. poluanti primari – care sunt emisi direct din surse identificate sau identificabile;

2. poluanti secundari - care sunt produsi in aer prin interactiunea a doi sau mai multi poluanti sau chiar prin reactia cu anumiti constituienti ai aerului.

Principalii poluanti ai atmosferii sunt cei sulfurici (SO2, SO3, H2SO4 si H2S ), poluanti carbonici (CO, CO2, hidrocarburile, aldehidele), compusii azotului (NH3, NO, NO2, NxOy), poluanti minerali (Fe, Pb, silicati), pulberile (cenuse, fum), substante radioactive, praful bacterian etc.

Dintre acesti poluanti, oxidul de carbon (CO) este cel mai raspandit poluant al aerului. El provine in proportie de aproape 60% de la vehiculele ce folosesc drept combustibil benzina si motorina, iar restul de la industria siderurgica, petrochimica si altele.

Dioxidul de sulf (SO2) se considera principala substanta daunatoare din aer: el provine, in principal, din arderea carbunilor (50%), a petrolului (30%) si din alte procese (20%).

Odata patrunsi in atmosfera, foarte putini poluanti isi mai pastreaza stabilitatea. In general, ca urmare a reactiilor chimice si influentelor termice, acestia isi schimba total identidatea.