Sustenabilitatea termoizolațiilor Rockwool - vată minerală bazaltică

Introducere

In cadrul fabricarii bunurilor de consum si industria prelucratoare, masura succesului a fost in esenta aceeasi pentru cateva sute de ani incoace. Pentru a reusi, producatorii au trebuit intotdeauna sa faca produse care au respectat un anumit set de cerinte functionale, au fost accesibile ca pret si au avut un nivel anume de calitate, fiind disponibile la momentul si locul potrivit. Aceste criterii sunt inca critice pentru succesul producatorilor din ziua de azi, insa in ultimii ani, o noua cerinta devine din ce in ce mai imperativa si este in plina dezvoltare – si anume impactul asupra societatii si mai ales al mediului. Astfel, din ce in ce mai des, in decizia de cumparare intra masurarea ori considerarea angajamentului de minimizare a impactului asupra mediului a produselelor si operatiunilor de fabricare, precum si rolul pe care il joaca un anumit producator in promovarea bunastarii generale a consumatorilor. De altfel, tendinta inverzirii (going green) este din ce in ce mai des vehiculata de catre consumatori, companii, guverne, furnizori, ONG-uri si diversi alti parteneri sociali.

Dar in timp ce atitudinile consumatorilor si politicile guvernamentale din intreaga lume se schimba, iar asupra producatorilor se pune presiune tot mai mare pentru a reduce impactul produselor lor asupra mediului si societatii, factorii de decizie se intreaba despre modul in care pot satisface aceste cerinte, insa fara a sacrifica profitabilitatea. Astfel, reprezentantii companiilor au descoperit ca adoptarea unor masuri ecologice sau a unor practici verzi pentru imbunatatirea performantei de mediu si bunastarii consumatorilor poate de fapt sa duca la o crestere a profitabilitatii pe termen mediu si lung si nu sa o impiedice. De altfel, profitabilitatea economica si performanata de mediu nu sunt mutual exclusive – adica practicarea uneia sa o afecteze sau sa o excluda pe cealalta.

Astfel, mai ales pentru companiile de productie, exista multe oportunitati de dezvoltare si imbratisare a unor abordari noi vis a vis de proiectare, procurarea materiilor prime, fabricarea si distributia de produse care astfel creeaza un beneficiu pentru toate partile implicate (producator, consumator, mediu) si duc chiar la cresterea rentabilitatii si competitivitatii. Una dintre cele mai vehiculate si deja testate oportunitati de dezvoltare si imbunatatire este prin adoptarea unui sistem de management avansat al ciclului de viata al produselor, principiu ce poate aduce o contributie majora a impactului asupra mediului si consumatorilor.

Asadar, companiile pot adopta o serie de strategii care servesc dublul scop al protejarii mediului si pastrarea ori chiar imbunatatirea profitabilitatii.

1. Prima dintre strategii este adoptarea unui management eficient al materiilor prime prin eliminarea din utilizare a materialelor inutile, ceea ce poate reduce semnificativ costurile operatiunilor de fabricatie, precum si utilizarea intr-o masura mai mica a resurselor naturale si energiei necesare pentru a muta, stoca, etc. Unul dintre exemplele concludente este industria auto japoneza, care produce masini ieftine si functionale fara a tine stocuri mari de piese in fabrici si care nu sunt echipate cu accesorii cvasi inutile ori rar folosite. Aceasta dematerializare permite astfel sa reduca costurile cu materialul in sine, transport, manipulare, stocare si inventariere. De fiecare data cand se elimina astfel de elemente, se realizeaza o reducere a costurilor insa se elimina si emisiile de carbon asociate.

2. O a doua strategie, chiar mai eficienta decat prima, este folosirea materialelor reciclate. Multe companii au numeroase oportunitati de a proiecta produsele lor utilizand materiale reciclate, in loc de materii prime virgine. Utilizarea materialului din sticle de plastic reciclate, anvelope, hartie, lemn, metal si alte materiale poate reduce semnificativ costurile cu materia prima, si evident, reduce semnificativ amprenta asupra mediului inconjurator. Mai mult decat atata, in ultima vreme s-a trecut chiar si la reciclarea ori refolosirea unor subansamle deja fabricate si folosite in alte produse ce au ajuns la sfarsitul perioadei lor de viata, precum unele piese electronice sau mecanice care nu sunt supuse unei uzuri excesive. Spre exemplu, cativa producator japonezi din industria aparatelor de birotica au inceput sa reintegreze in produsele lor mici motoare electrice, transformatoare ori alte componentre metalice care nu sufera transformari si evolutii tehnologice majore in decursul anilor.

3. Reproiectarea produselor pentru a cantari mai putin este o a treia strategie de atingere a beneficiilor de mediu si profitabilitatii. Numit si “lightweighting” aceasta practica reduce costurile de transport de si uneori chiar si costul de productie in sine. Tot aici, putem aminti si despre reducerea continutul ambalajelor. Produsele proiectate pentru a avea nevoie de mai putin ambalaj sau utilizarea unor sisteme de ambalare mai avansate sunt solutii ce ajuta la reducerea consumului de material si al energiei, emisiilor datorate transportui de marfa precum si reducerea volumului de deseuri care trebuie sa fie reciclate ori trimise la groapa de gunoi. Ca si exemplu de buna practica putem aminti aici ranforsariile pentru colturi si muchii folosite in cazul cutiilor de carton. Folosind aceste accesorii, cartonul pentru ambalare nu mai trebuie sa fie asa de gros, iar in unele cazuri polistirenul poate fi chiar eliminat din procesul de ambalare. Un alt exemplu ar fi reluarea ori folosirea mai frecventa a ambalajelor returnabile, considerand aici toate acele ambalaje care pot fi refolosite in mai multe cicluri de productie precum sticlele din sticla, containerele metalice, paleti din lemn etc.