Tehnica Operațiunilor de Ecoturism

România prin varietatea elementelor cadrului natural, prin multiple dovezi ale unei istorii şi culturi milenare, ca şi prin construcţiile dobândite de-a lungul anilor, dispune de un bogat potenţial turistic valorificat într-o oarecare măsură. În timp, s-au scris multe articole şi cărţi, s-au întocmit hărţi turistice ale României sau destinate masivelor montane, litoralului, Deltei Dunării, majorităţii oraşelor, monumentelor naturii etc.

Comun la toate, este dorinţa de a prezenta cât mai pe larg tot ceea ce era considerat ca având însemnătate pentru activitatea turistică. Ceea ce le deosebeşte sunt - concepţia în tratarea problemelor şi în realizarea reprezentărilor cartografice, folosirea unei terminologii variate, dar de multe ori cu sens greşit, încercări de diferenţieri turistice regionale, fără a avea la bază criterii justificate. Iată câteva din motivele pentru care se impun la începutul acestei lucrări, clarificarea conţinutului unei terminologii şi a unor principii de regionare turistică în concordanţă cu specificul activităţilor turistice şi cu realităţile potenţialului din România.

Turismul şi mediul

Un număr tot mai mare dintre cei implicaţi, sub o formă sau alta, în activităţile de turism sunt conştienţi de efectele provocate de dezvoltarea turistică, de impactul acestor activităţi asupra populaţiei şi ambiantului. În ultimii ani, deceniile nouă şi zece ale secolului XX, s-a urmărit ca expansiunea turismului să se realizeze echilibrat, în conformitate cu standardele care garantează păstrarea echilibrului ecologic şi evită suprasolicitarea resurselor, poluarea şi orice alte impacte negative asupramediului.

Noţiunea de impact presupune analiza relaţiei turist - resursa turistică - produs turistic, care se desfăşoară de la simpla vizitare a unui obiectiv turistic, pana la asigurarea pachetului de servicii şiacţiuni turistice, menite să pună în valoare obiectivul respectiv.

Impactul asupra unei zonei turistice este dat de:

- cadrul natural şi varietatea potenţialului turistic;

- existenţa unei infrastructuri generale, care asigura circulaţia, accesul şi informarea;

- prezenţa unor structuri turistice de cazare, alimentaţie publică, agrement.

Aceste elemente definitorii ale turismului determină mai multe tipuri de impact, care pot

îmbrăca forme pozitive sau negative de manifestare.

Produsul turistic

Conceptului de produs i-au fost atribuite mai multe definiţii. Astfel, Philip Kotler afirmă că produsul este orice poate fi oferit unei pieţe pentru atenţie, achiziţie, utilizare sau consum şi satisface o dorinţă sau necesitate. El include obiecte fizice, servicii, persoane, locuri, întreprinderi şi idei

Prin produs se înţelege, de regulă, un bun material capabil să satisfacă o anumită nevoie. În marketing acestei noţiuni i se atribuie un sens mult mai larg, ea desemnând un ansamblu de atribute sau de caracteristici fizice, chimice şi de altă natură tangibile, reunite într-o formă identificabilă. Prin urmare produsul poate fi un obiect, un serviciu, o activitate, o fiinţă umană, un loc etc., respectiv rezultatul unui proces.

Produsul turistic este astfel un amalgam de câteva produse şi servicii, componente individuale care sunt adesea oferite de diferite organizaţii aparţinând sectorului privat sau public. Comercializarea unor produse precum croazierele, va implica eforturi combinate din partea mai multor furnizori cum ar fi agenţiile de transport aerian, tour operatorii, cei care asigură cazarea, agenţiile de turism, cei care se ocupă de organizarea managementului la destinaţie, companiile de închiriat maşini.

Clasificări ale produselor turistice

La fel ca celelalte produse, şi produsul turistic poate fi privit de la cinci niveluri diferite şi anume:

- ca ceea ce el oferă beneficiarului pentru a-i asigura satisfacerea nevoii specifice de turism, nivel la care interesează funcţiile sale (fiind vorba deci de nivelul nevoii) (ex.: un sejur de cinci zile la hotelul Premier din Predeal)

- ca produs aşteptat sau dorit de consumator, el fiind privit de la nivelul beneficiarului sau al cererii (nu sub aspectul caracteristicilor reale, ci al celor pe care consumatorul crede că le-ar întruni) (ex.: un sejur agreabil, pe vreme bună, într-o cameră confortabilă cu vedere la mare, în deplină linişte);

- ca produs tangibil sau formal, respectiv ca rezultat al producţiei de servicii, el fiind abordat prin prisma caracteristicilor pe care le posedă efectiv, adică de la nivelul producţiei (şase zile de sejur pe vreme ploioasă, într-o cameră cu miros de mucegai, vis-à-vis de un grup gălăgios etc.);