Analiza mecanismului schemelor Ponzi

Introducere

Schema Ponzi este o schemă piramidală frauduloasă care constă în unele proceduri ilegale de înșelătorie care promit un câștig cât mai mare în scurt timp, iar straturile piramidei sunt reprezentate de persoanele care participă la depunerea fondurilor.

Schema Ponzi funcționează până în momentul în care escrocul decide să dispară cu banii investitorilor sau până în momentul în care cererile de plată a vechilor investitori nu mai pot fi acoperite de depunerile noilor investitori, moment în care schema cedează și înșelătoria iese la iveală.

Persoanele care aplică acest tip de schemă și victimele schemei Ponzi sunt numeroase, din acest motiv un investitor trebuie întotdeauna să se asigure că nu își depune fondurile într-o societate care acționează în acest fel.

Capitolul 1. Mecanismul schemelor Ponzi

1.1. Ce sunt schemele Ponzi?

Schema Ponzi este un model economic fraudulos care constă într-o înșelătorie investițională, această schemă promițând investitorilor câștiguri multiple cu un risc redus.

Schema Ponzi este un model care are forma unei piramide care promite investitorilor multiplicarea câștigurilor, cu condiția de a atrage noi investitori. Această schemă nu implică invesiția fondurilor atrase, ci constă în plata investitorilor vechi de pe urma investițiilor clienților noi. Mecanismul principal în derularea unei scheme de tip Ponzi este cel de a plăti vechii investitori cu fondurile atrase de la investitorii cei noi.

Această schemă își are numele de la Charles Ponzi, acesta reușind să înșele 45 de mii de persoane, cu un total de 15 milioane de dolari. Acesta a imigrat în SUA în anul 1903 doar cu suma de 2,50 dolari în buzunar. Restul banilor i-a pierdut în timpul călătoriei pe navă la pariuri. După ceva timp Ponzi a fost angajat la Montreal ca funcționar bancar, unde a început să fure. Din acest motiv a fost arestat și trimis înapoi în Italia.

În anul 1919 Ponzi s-a întors în SUA și a pus în aplicare planul său utilizând timbre poștale. Cupoanele poștale aveau prețuri diferite în funcție de țară deși valoarea lor era aceeași. În acest fel, Ponzi începe să cumpere cupoane din Italia prin intermediul unor cunoștințe pentru a le revinde pe piața americană, convingând persoanele să investească în această speculație. În perioada de față dobânda conturilor bancare era de 5%, în timp ce Ponzi promitea un profit de 50% în doar 3 luni de zile. Inițial, acesta a adus cupoane poștale însă în scurt timp a început să plătească vechii investitori cu banii depuși de investitorii cei noi. Într-un timp scurt de doar opt luni Ponzi a reușit să strângă aproape 15 milioane de dolari de la un număr de 40.000 de investitori. În acest fel Ponzi a reușit să atragă 45.000 persoane care să investească în această schemă și a reușit să adune sute de mii de dolari până în 1920.

Înșelătoria lui Ponzi a fost descoperită de editorul Clarence Barron, care și-a dat seama că escrocul ar fi trebuit să vândă 160 de milioane de timbre poștale pentru a obține sumele promise investitorilor, însă în acea perioadă se găseau în circulație doar 27 de mii de cupoane poștale în întreaga lume. Inițial, Barron nu a fost crezut, însă, în urma unui control s-a aflat că Ponzi nu era în posesia cupoanelor poștale. În așa fel, a fost acuzat de fraudă și de încă 85 de infracțiuni, fiind condamnat la închisoare. În momentul în care înșelătoria a fost descoperită Ponzi avea datorii în valoare de 7 milioane de dolari.

Deși schema frauduloasă aplicată de Charles Ponzi nu a avut bun sfârșit, în deceniile care au urmat aceasta a fost și este foarte des utilizată de fraudatori pentru a înșela diferiți investitori.