Aspecte privind statistica de comerț exterior - delimitări, noțiuni, concepte, și indicatori

Relațiile economice internaționale ale unei țări se prezintă într-o manieră ordonată cu ajutorul balanței de plăți externe, unul din posturile de bază ale acesteia reprezentându-l comerțul exterior. Noțiunea de comerț exterior cuprinde totalitatea operațiunilor de schimb cu bunuri materiale realizate într-o țară în raport cu restul lumii, aceste fluxuri mărind sau micșorând resursele materiale ale țării ca rezultat al intrării sau ieșirii definitive din țară. Fiecare țară are o frontieră de stat și o frontieră vamală, cele două delimitări teritoriale putând diferi în anumite cazuri. Fluxurile de mărfuri care fac obiectul comerțului exterior se pot grupa în două sisteme de comerț. Sistemul comerț general este primul sistem de comerț, care cuprinde toate mărfurile care trec frontiera de stat indiferent dacă dacă destinația lor ulterioară este consumul intern sau reexportul, facându-se totuși distincție între exportul de produse naționale și reexportul acelor mărfuri care n-au fost supuse vreunui proces de transformare în țară. Al doilea sistem de comerț este sistemul comerț special care înregistrează numai mărfurile care trec frontiera vamală de stat și frontiera vamală care nu întotdeauna se suprapun.

Pentru înregistrarea comerțului exterior se folosește documentul primar de evidență statistică: Declarația vamală de export și cea de import. Acestea se elaborează la data terminării operațiunii de vămuire (sau a acordării în scris a liberului de vamă).

Evaluarea statistică a exportului se realizează în prețuri FOB sau franco-frontiera română, iar a importului în prețuri CIF sau franco-frontiera română. În cazul exportului valoarea FOB sau franco-frontiera română reprezintă valoarea mărfurilor exportate la locul și data când mărfurile părăsesc teritoriu statistic al României. Pentru importuri valoarea CIF- sau franco-frontiera română reprezintă valoarea în vamă a mărfurilor importate la punctul de frontieră de intrare a României.

Determinarea balanței comerciale a țării, în funcție de natura datelor primare, se poate face în două feluri:

-balanța comercială sau postul ,,mărfuri” din cadrul balanței de plăți externe a unei țări reflectă pe baza datelor bancare: încasările și plățile generate în perioada de referință de exportul și respectiv importul de mărfuri;

-balanța comercială vamală stabilește pe baza documentelor vizate de autoritățile vamale mișcarea fizică a mărfurilor ce fac obiectul comerțului exterior.

Conversia valutelor în lei. Calcularea în lei a valorii mărfurilor se realizează folosind cursul oficial în vigoare la Banca Națională a României în momentul realizării exportului sau importului. În cazul în care operațiunile se contractează și se realizează în alte valute decât dolarul american., transformarea valutei respective în dolar se face prin înmulțirea valorii valutei de contract cu raportul între cursul în lei al acesteia și cel al dolarului american, comunicate de BNR, în vigoare în momentul realizării operațiunii de export sau import.

Evidența cantitativă a mărfurilor se ține atât la export cât și la import în tone neto și în una sau mai multe unități de măsură specifice mărfurilor, menționate în casificatorul de mărfuri folosit.

Repartizarea geografică a comerțului exterior pe țări. Mărfurile exportate se înregistrează pe țări după ultima țară destinatară a mărfurilor, iar la import după țara producătorului. Pentru export, ,,țara destinatară”este considerată ultima țară cunoscută în momentul realizării exportuui, către care trebuie să fie expediate mărfurile. Pentru import, ,,țara producătorului” este considerată țara în care mărfurile au fost prelucrate în totalitate sau ultima țară în care mărfurile au suferit apreciabile transformări fizice.

Din punctul de vedere al modalității de plată, operațiunile comerciale se grupează în: comerț în ,,devize convertibile” și comerț de ,, cliring/barter”.

Nomenclatoarele de mărfuri, țări și firme. Datele statistice de comerț exterior privind mărfurile exportate și importate sunt clasificate după sistemul armonizat de descriere și codificare a mărfurilor.

Referitor la indicatorii absoluți care cuantifică participarea unei economii naționale la circuitul economic modial se poate enumera: exportul și importul de mărfuri ( bunuri tangibile); exportul și importul de servicii ( bunuri intangibile); investițiile făcute de străini în economia națională și propriile noastre investiții în străinătate etc.

Pe baza acestor indicatori absoluți se pot calcula o serie de indicatori derivați, care exprimă poziția fiecărei țări în economia mondială, gradul de deschidere a unei economii față de restul lumii sau impactul relațiilor cu străinătatea asupra economiei naționale.

Relațiile economice cu străinătatea se justifică și se dezvoltă ca parte constitutivă a unui sistem atotcuprinzător de activități producătoare și consumatoare de bunuri materiale și servicii, aceste relații punând în evidență caracterul deschis al fiecărei economii naționale, iar în particular, al fiecărei societăți comerciale.