Chestiunea capitalurilor străine

Chestiunea capitalului strain.

Confruntarea “prin noi insine” / “porti deschise”.

Problematizare

Cand are loc confruntarea, in legatura cu ce si cine se confrunta?

Ce este doctrina “prin noi insine”?

Ce este doctrina “porti deschise capitalului strain”?

Care au fost masurile luate de liberali ?

Care au fost masurile luate de taranisti?

Situatia capitalurilor straine la nivelul anului 1919

Prin dezvoltarea de ansamblu a economiei, dar mai ales prin slaba dezvoltare a industriei, Romania se afla la inceputurile capitalismului monopolist. In cadrul economiei romanesti preponderant agrare, cateva sectoare industriale vor cunoaste unele forme specifice stadiului monopolist, dar si acestea erau forme inferioare, incipiente, ceea ce inseamna ca economia romaneasca in ansamblul ei nu poate fi apreciata ca o economie de tip monopolist, asa cum s-au straduit sa demonstreze unii istorici si economisti. Asemenea aprecieri exagerate porneau de la insuficienta cunoastere a realitatilor social-economice din Romania, de la nerespectarea, in ultima instanta, a adevarului. Din punct de vedere al structurii profesionale a populatiei, a structurii productiei sociale, a productivitatii muncii nationale, a venitului national pe locuitor si a structurii comertului exterior, Romania continua sa fie intr-o stare de subdezvoltare, comparative cu tarile capitaliste, occidentale, clasele conducatoare de atunci nefiind in stare sa valorifice conditile existente, bogatiile nationale in favoarea intregului popor.

O asemenea situatie se datora si influentei capitalului strain. Drept urmare a activitatii acestuia avea loc scurgerea de substanta economica, prin transferul in strainatate a unei parti din venitul national ceea ce evident ca afecta dezvoltarea de ansamblu a economiei.

In conditiile perioadei interbelice a intervenit o restructurare in situatia capitalului strain din Romania. O parte din capitalurile provenite din tarile fost inamice (Germania si Austro-Ungaria) a fost preluata de monopolurile din Franta, Anglia, Belgia, Italia, iar o alta parte a fost preluata de catre burghezia romaneasca. Marea burghezie industriala si bancara autohtona a obtinut in procesul schimbarii pozitiilor diferitelor grupari de capitaluri o crestere a ponderii sale. Actiunea de acaparare a bogatiilor tarii de catre monopolurile straine se desfasura cu complicitatea unor varfuri conducatoare ale burgheziei si mosierimii romanesti.

In anii ’20 destinele economice ale Romaniei se aflau in mainile liberalilor. Ideile politicienilor cu privire la problemele fundamentale ale dezvoltarii erau puternic influentate de marele teoretician al liberalismului romanesc, Stefan Zeletin. Asemenea lui, acestia au atribuit burgheziei, adica lor insile, rolul conducator in transformarea Romaniei intr-o moderna natiune europeana.

Doctrina “prin noi insine”

Doctrina “prin noi insine” este o conceptie de sorginte si esenta liberala, care se sprijinea pe doi piloni importanti in economie: BNR si Banca Romaneasca, care aveau capital romanesc liberal si urmareau “romanizarea” intreprinderilor cu capital strain, in sensul: capitalul romanesc trebuia sa detina in orice firma mai mult de 50,1%. Aceasta conceptie nu excludea participarea capitalului strain in economie, insa profitul trebuia sa ramana in cea mai mare parte in Romania.

La 24 mai 1875, Ion C Bratianu, Mihail Kogalniceanu, A. G.Golescu, G. H. Vernescu, Tache Anastasiu, C.Fusea, Anastase Stolojan, Gh. Chitu, C.G Pesacov si N. C. Furculescu, printr-un program intarit de semnaturi, puneau bazele Partidului National Liberal. Reuniunile de la Mazar Pasa depaseau cadrul unor contracte dintre parlamentarii liberali, acestia vizand crearea unei atmosfere favorabile in opinia publica pentru ca, prin presiune, sa se forteze indepartarea conservatorilor de la putere. Aceasta coalitie a fost vazuta ca un cuib de conspiratori antimonarhi, care totusi a format in 1876 guvernul liberal de I. C.Bratianu care se va mentine pana in 1888. In tara noastra, PNL s-a implicat in istoria sa in mai multe evenimente care aveau sa devina semnificative pentru Romania, in special obtinerea independentei in 1877, construirea Regatului Romaniei in 1881, razboiul de intregire nationala (crearea Romaniei Mari) in 1918, reforma agrara in 1921 si relansarea economica dupa criza mondiala din 1929-1933. Liberalii au fost la putere in Romania in nenumarate randuri , mai ales in perioada interbelica.