Creștere Economică pentru Dezvoltarea Umană

Creştere economică pentru dezvoltarea umană

Dezvoltarea umană este sfârşitul-un mijloc de creştere economica

Dezvoltarea umană este sfârşitul-ECO -un mijloc de creştere economică. Deci, scopul creşterii trebuei să fie:imbogatirea vietii oamenilor.Dar,de cele mai dese ori nu este asa.Ultimile decenii arată în mod prea clar că nu există nici o legătură automată între creşterea economică şi dezvoltare umană. Şi chiar şi atunci când elementele sunt stabilite, acestea pot fi treptat erodate-cu excepţia cazului cand in mod regulat sunt intarite de către o politica managerial iscusita si inteligenta

In acest an raportul Dezvoltării Umane explorează natura şi puterea verigilor dintre creşterea economică şi dezvoltarea umană. Două constatări îngrijorătoare. Creşterea economică in ultimii 15 ani a inceput sa se diminueze în aproximativ 100 de ţări, cu aproape 1/3 din populaţia lumii. Şi legăturile dintre creşterea economică şi dezvoltarea umană sunt in scadere pentru populatia din multe tari cu o dezvoltare asimetrica-fie chiar si cu o creştere bună,dar cu o dezvoltare umana scazuta sau de o dezvoltare umană buna,insă o creştere economică mica sau chiar deloc.

Raportul concluzionează că vor fi necesare mult mai mult o crestere economica in momentul cand lumea va intra in sec.21. Dar trebuie sa fie pus accentual mai mult pe structura şi calitatea cresterii- sa se asigure ca este directionata către sprijinirea dezvoltării umane, reducerea sărăciei,protecţia mediului şi asigurarea durabilitatii.

In ultimii 15 ani, lumea a văzut în avant economic spectaculos in unele ţări-şi un declin fără precedent in altele.

Incepand cu anul 1980 , în aproximativ 15 ţări, a existat o sporire dramatica a creşterii economice aducand venituri şi creştere rapidă la mai multi,din totalul de 1,5 miliarde de oameni, mai mult de un sfert din populaţia lumii.

Cu toate ca, marea parte din această perioadă declinul economic sau de stagnare a afectat

100 de ţări, reducand veniturile a 1,6 miliarde de oameni-din nou, mai mult de un sfert din populaţia lumii. În 70 din aceste tari veniturile medii au fost mai puţine decât erau în 1980-şi în 43 de ţări mai puţin decat au fost în 1970. In anii 1990-93, veniturile medii au scăzut cu 1/5 sau mai mult în 21 de ţări, în special în Europa de Est şi in ţările CSI.

Cu toate că mulţi sunt conştienţi de acesta stagnarea si declin economic , proportiile

şi gravitatea erau de prea multe ori ascunse - ca urmare a succesului uluitor in tarile in curs de dezvoltare,deoarece,marea majoritate a tarilor dezvoltate şi-au menţinut creşterea şi din cauza sperantelor repetate ca majoritatea economiilor cu venituri in scadere sunt gata să-şi reia creşterea. Dupa 15 ani de astfel de performanţe dezamăgitoare, factorii de decizie politică internationala se întrebau dacă acest optimism este justificat.

Progresele au fost de multe ori la rate mult mai inalte incomparabile inca de la revolutia industriala cu cateva secole in urma.Deprecierile au fost fără precedent, care depăşesc cu mult în durată, şi uneori în profunzime Marea Depresie din anii 1930 din statele industrializate.

În mare parte din aceste succese şi dezastre, majoritatea săracilori au pierdut, şi chiar mai mult de ata, deseori ramaneau vulnerabili in fata somajului şi a reducerilor -la scaderea serviciilor de sănătate şi bunăstare.

Cu toate că veniturile pe cap de locuitor în tarile member a OCDE (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică) in medie este de 20.000 dolari, studiile au decoperit o crestere tot mai nesigura si o nemulţumire considerabila

Factorii de decizie de multe ori au fost hipnotizati de cantitatea cresterii

Extinderea decalajelor in performanţele economice creaza două lumi – mult mai polarizate.

Lumea a devenit mai polarizata, precum şi prăpastia dintre lumea celor săraci şi a celor bogaţi s-a accentuat şi mai mult. Din cele 23 de de trilioane $ din PIB-ul global, în 1993, 18 bilioane dolari era în ţările industriale-doar 5 bilioane dolari în ţările în curs de dezvoltare, chiar dacă care au inregistrat aproape 80% din populatia globala.

- Săracii,20% din populatia globala a vazut cota lor de declin pe venitul global de la 2,3% la 1,4% în ultimii 30 de ani. Între timp, cota de 20%, celor mai bogati a crescut de la 70% la 85%. Aceasta a dublat raportul dintre acţiunile celor bogati şi de celor săraci-de la 30:1 la 61:1.

- activele din lume, 358 miliarde depăşesc veniturile combinate anuale a ţărilor cu 45% din populatia globala.

- În timpul ultimelor 3 decenii porţiune persoanelor care beneficiază pe cap de locuitor de o creştere a veniturilor de cel puţin 5% pe an mai mult mult de două ori, de la 12% la 27%, în timp ce procentul celor care se confruntă cu o creştere negativa de peste trei ori, de la 5% la 18%.

- lacune în venitul pe cap de locuitor între tarile industriale şi cele în curs de dezvoltare sa triplat, de la 5.700 dolari în 1960 la 15.400 dolari în 1993.

Polarizarea creşterii este reflectata prin contrastele creşterii în performanţă regionala. Cele mai multe tari din Asia, cu mai mult de jumătate din populatia globala,cu experienta in accelerarea deseori chiar spectaculoasa a majorarii veniturilor pe cap de locuitor în anii 1980. Ţările membre ale OCDE , în general,au menţinut lent, dar constant creşterea venitului pe cap de locuitor. Dar,creşterea esuata a fost o experienţa dominantă în patru grupe de ţări.

- În Africa sub sahariana declinul a inceput la sfârşitul anilor 1970. Au fost lansate multe reforme , de multe ori că stimuleze recuperarea, dar sunt încă 20 de ţări cu veniturile pe cap de locuitorde de 20 de ani în urmă.

- Printre tarile din America Latină şi Caraibe, mai multe au început să se recupereze lent la sfârşitul anilor 1980, dar 18 dintre ele sunt încă la nivelul veniturilor pe cap de locuitor de 10 de ani în urmă.

- Europa de Est şi ţările CSI au menţinut cel puţin o creştere lentă, pana in anii 1980, dar apoi au suferit scaderi abrupte din venitul pe cap de locuitor -care a scăzut , în medie, cu o treime din punctual culminant i de la mijlocul anilor 1980.

- Multe state arabe, de asemenea, a suferit scaderi ascutite ale veniturile în anii 1980, in care se încadrează si scaderea preţurilor petrolului şi a altor obstacole din economia lumii.

Cu toate că creşterea foarte rapida a populaţiei explică o parte a creşterii negative a veniturilor pe cap de locuitor , sa dai vina pe creşterea populaţiei pentru majoritatea declinelor este prea simplu.Chiar si cu o fertilitate mai mica şi mai lenta a creşterii populaţiei, veniturile pe cap de locuitor oricum s-ar fi diminuat în multe ţări.

Peste tot, structura şi calitatea cresterii economice necisita o atentie tot mai mare-de a contribui la dezvoltarea umana,reducerea saraciei si mentinerea durabilitatii pe termen lung.

Factorii de decizie sunt de multe ori hipnotizati de către cantitatea de creştere. Ei trebuie să-si concentreze atentia asupra structurii si calitatii acesteia. Excepţia cazului în care guvernele infaptuiesc la timp actiuni concrete, creşterea economică devine dezechilibrata si viciata.Eforturi determinante sunt necesare pentru a evita creşterea economic fără locuri de muncă, necrutatoare,tacuta si fara viitor.