Creșterea economică și dezvoltarea economică durabilă

1. Conceptul de creștere economică

Considerată a fi o expresie sintetică a șanselor către o viață mai bună ,,creșterea economică” reprezintă un deziderat major al tuturor statelor.

Datorită producerii unor schimbări radicale în evoluția activităților economice, teoria creșterii și dezvoltării economice a cunoscut multiple interpretări, ajungându-se în final la actuala ,,Teorie a dezvoltării durabile”. Astfel în primele trei decenii ale perioadei postbelice creșterea economică a constituit o problemă stringentă pentru toți economiștii fiind identificată adeseori cu noțiunea de progres economic.

În conceția lui C. Clark progresul economic este similar cu cel social.

J. Fourastie considera și el progresul economic ca o rezultantă a progresului social global sau individual, progresul social generând un nivel de viață elevat și stabil pentru multă vreme. În viziunea lui W. W. Rostow, teoria creșterii economice devine sinonimă cu dezvoltarea și cu progresul economic. W. Leontief susține: ,,cu cât o economie este mai dezvoltată , cu atât structura ei devine asemănătoare cu cea a altor economii dezvoltate”23.

Actualmente semnificația creșterii economice constă în sporirea cantitativă a activităților și rezultatelor acestora pe ansamblul economiei naționale, și în stransă legătură cu factorii care contribuie la această sporire. În esență, crșterea economică exprimă o evoluție pozitivă ascendentă, neliniară a unei țări pe termen mediu și lung, fără a exclude unele oscilații conjuncturale și chiar regrese economice temporale.

Abordarea creșterii economice se pot face atât în sens larg, cât și în sens restrâns. În sens larg, creșterea economică reflectă ansamblul modificărilor (pozitive, negative și zero) înregistrate și evidențiate prin principalii indicatori macroeconomici (PIB, PNB, VN).

Se apreciază că: ,,O economie națională înregistrează creștere economică dacă există tendința dominantă a unei creșteri pozitive reale pe termen suficient de lung pentru a înlătura efectele conjuncturale ale ciclului de afaceri”24.

În sens restrâns, creșterea economică se raportează numai la mărirea venitului național pe locuitor, adică la aspectul cantitativ al procesului.

În teoria și practica economică se utilizează pe lângă creșterea economică pozitivă și termenii de creștere economică zero și de creștere economică negativă (descreștere economică). Astfel, creșterea economică zero prezentată pentru prima dată în anul 1972, în cadrul raportului ,,Clubului de la Roma” intitulat ,,Limitele creșterii” reprezintă situația în care: ,,rezultatele macroeconomice absolute și populația totală sporesc în același ritm, nivelul rezultatelor pe locuitor rămânând constant”25.

Iar, creșterea economică negativă (descreșterea economică) evidențiază acea situație în care ,,pentru un anumit timp rezultatele macroeconomice pe locuitor au o tendință de scădere, menținându-se însă sub control o serie de corelații fundamentale de echilibru ceea ce presupune compromisuri rezonabile pe planul eficienței economice și a bunăstării sociale”26 .

Pe parcurs, creșterea economică produce modificări ce au loc într-un anumit spațiu și orizont de timp, sporind dimensiunile rezultatelor macroeconomice în strânsă legătură cu factorii cauzali.

În acest context creșterea economică se bazează pe următoarele elemente:

- este dependentă de dinamica macroeconomică și de cea demografică;

- rezultatele necesită o analiză pe o perioadă suficient de lungă spre a permite diferențierea dintre expansiunea generată de ciclul de afaceri și creșterea economică propriuzisă;

- are iîn vedere doar rezultatele macroeconomice reale (corectare cu marimea deflatorului);

- expresia sintetică este dată de ritmul sporului PNB sau PIB pe locuitor.